Lezarea acestui ligament, denumit "ligamentul antero-lateral" (LAL), ar putea juca un rol important în instabilitatea genunchiului la rotație. Aceasta ar putea persista în pofida unei reparații chirugicale reușite, efectuate după ruptura "ligamentului încrucișat anterior" (LCA).

Redescoperirea acestui ligament se datorează chirurgilor ortopezi Steven Claes şi Johan Bellemans, de la Spitalul Universitar din Leuven (Belgia), care au studiat în ultimii patru ani numeroase cazuri de accidentări severe la nivelul ligamentului încrucişat anterior (ACL), informează dailymail.co.uk.

Deși ne aflăm într-o epocă în care imagistica medicală dezvăluie cele mai mici ascunzișuri ale corpului uman, se întâmplă extrem de rar ca anatomia să rezerve asemenea surprize: descoperirea — sau mai degrabă redescoperirea — unei structuri individualizate în genunchi. Altfel spus, să fie descrisă existența unui nou ligament, subliniază "Le Nouvel Observateur".

Un studiu care a fost publicat în revista de specialitate medicală "Journal of Anatomy", realizat de medici de la Departamentul de Chirurgie Ortopedică și Traumatologică din cadrul spitatelor universitare din Louvain (Belgia), ar putea furniza prima descriere anatomică precisă a unei "fâșii fibroase, sidefii și rezistente", descrisă astfel într-un articol apărut în 1879.

Chirurgul francez Paul Segond remarcase existența acestei structuri ligamentare, într-o zonă a genunchiului ce corespunde unui tip particular de fractură care-i poartă numele, cu mai mulți ani înainte de descoperirea razelor X. "Fractura Segond" este destul de rară. Ea presupune ruperea unui fragment osos la nivelul extremității superioare și laterale a tibiei. În general, această ruptură este secundară unui traumatism indirect al genunchiului și atestă aproape întotdeauna existența unei alte leziuni: ruptura LCA.

Chirurgii belgieni au menționat că LAL a fost observat în urma disecției fine la 40 de perechi de genunchi ale unor cadavre umane, din totalul celor 41 de perechi studiate, adică în 97% din cazuri. După cum precizează aceștia, începutul acestui ligament se situează pe o proeminență laterală a condilului femural (extremitatea inferioară a femurului), iar terminația sa se găsește pe extremitatea superioară a tibiei, în față.

Studiile chirurgilor au relevat că deplasările de rotulă din genunchii pacienţilor cu ruptură de LAL sunt cauzate de o vătămare a acestui ligament.

"Ţinând cont de structura şi de localizarea anatomică, se presupune că ALL controlează rotaţia tibială internă şi, de aceea, afectează fenomenul de pivotare a rotulei, deşi sunt necesare studii suplimentare pentru a investiga funcţionarea sa biomecanică", au menționat autorii studiului.

În prezent, medicii lucrează pentru a pune la punct o nouă tehnică de chirurgie pentru a corecta accidentările de LAL, care sunt frecvente în rândul atleților, în special, care ar putea fi disponibilă în următorii şapte ani.