Oraşul Louena se află la 300 de kilometri depărtare de Kolwezi. De când a fost numit acolo părintele Ioachim, în parohia Intrarea Maicii Domnului în Biserică, s-a remarcat un progres continuu în viaţa creştinilor din comunitate. Părintele protoiereu Meletie a mers ultima dată în această enorie în octombrie 2002, în vederea rezolvării mai multor probleme misionare. Dorea să se informeze despre funcţionarea noului gimnaziu ortodox, să vadă ce reparaţii s-au executat la şcoala de asistente medicale şi să vorbească cu catehumenii despre botezarea lor. A fost întâmpinat călduros, în chip tradiţional cu flori, câtări şi dansuri locale. Mulţimea credincioşilor l-a condus apoi în noua biserică. La sfârşitul vecerniei, părintele i-a salutat şi le-a vorbit despre programul său. Către sfârşitul cuvântării sale, s-a apropiat de el un copil de vreo cinci anişori, în faţa Sfintelor Uşi, care l-a apucat de degetul mic al mâinii stângi şi i-a pus următoarele întrebări surprinzătoare:

- Ai venit, părinte, ca să-L aduci pe Hristos în viaţa noastră?

Părintele Meletie a răspuns mecanic, fără să acorde prea mare importanţă micuţului înger:

- Da, copilul meu, de aceea am venit.

- Astăzi o să ne mărturisiţi şi mâine ne vom boteza?

- Da, micuţule, aşa vom face.

- Iar după botez, Îl vom primi pe Hristos înlăuntrul nostru prin Sfânta Împărtăşanie?

- Da, copilul meu, aşa este rânduiala în Biserica noastră.

- Şi după ce ne vom boteza, trebuie să avem grijă să nu mai facem păcate?

- Desigur, aşa trebuie să facem!

- Bine părinte, vă mulţumim că aţi venit la noi. Vă aşteptam…

Părintele Meletie, aşa cum el însuşi mi-a povestit cu emoţie, a fost uimit de întrebările micuţului. A presupus că acesta a participat la cursurile catehetice ale bisericii şi de aceea a pus acele întrebări.

Între timp, copilul se întorsese printre ceilalţi copii din biserică. Părintele a continuat să comunice consiliului parohial şi celor catehizaţi programul de a doua zi. La sfârşit, le-a cerut să-l aducă din nou în faţa sa pe copilul respectiv. Atunci aceia i-au spus că pentru prima oară l-au văzut şi ei pe acel copil şi că nu mai este de găsit între copiii din parohie. Au căutat pretutindeni, dar nu l-au mai găsit. I-au întrebat pe copii dacă-l cunosc sau dacă l-au mai văzut şi altădată, dar şi aceştia nu ştiau nimic. Nici măcar nu văzuseră încotro plecase. Atunci părintele Meletie s-a emoţionat şi a zis: Oare ne-a trimis Domnul un înger al Său, pentru a întări lucrarea Bisericii Sale?”

(Părintele Damaschin Grigoriatul, Minunile – mărturie a dreptei credinţe, Editura Areopag, 2011, pp. 48-49)