Un mod de a tăcea și de a nu ne împrăștia este de a da atenție unor mișcări ale trupului nostru. De exemplu, respirația sau bătăile inimii, dacă ni le auzim. Mai nou este chiar o metodă, o terapie, care-o scoate pe oamenii din obsesii și din situații de criză emoțională, ajutându-i să se concentreze pe o senzație fizică pentru că nu putem fi atenți la două lucruri în același timp. Când simțim ceva, noi nu mai putem să gândim, nu?

(Monahia Siluana Vlad, Deschide cerul cu lucrul mărunt, Editura Doxologia, Iași, 2013, p. 24)