Anul acesta, 2025, consacrat de Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române drept Anul omagial al Centenarului Patriarhiei Române, cunoaște o semnificație aparte, marcând și împlinirea a 100 de ani de la înființarea Mitropoliei Basarabiei, recunoscută prin Decretul Regal nr. 1942, din 4 mai 1925.

După destrămarea URSS și proclamarea independenței Republicii Moldova (27 august 1991), în data de 14 septembrie 1992, Adunarea Eparhială constituită la Chișinău a hotărât reactivarea Mitropoliei Basarabiei, iar în 19 decembrie 1992, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a luat act, cu binecuvântare, de reactivarea Mitropoliei Basarabiei şi a recunoscut această Mitropolie ca autonomă şi de stil vechi, făcând parte integrantă din trupul Bisericii Ortodoxe Române şi având reşedinţa în Chişinău. Proclamarea reactivării Mitropoliei Basarabiei s‑a făcut de către vrednicul de pomenire Patriarh Teoctist, în prezența ierarhilor Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, în Catedrala Patriarhală, în ziua de 20 decembrie 1992.

„Prin reactivarea Mitropoliei Basarabiei se săvârşeşte astăzi un act sfânt de adevăr şi dreptate, care reîntregeşte plinătatea comuniunii de credinţă strămoşească şi gândire românească”, se spune în hotărârea Sfântului Sinod din 19 decembrie 1992.

În anul 2014, în ziua de 22 mai, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a ales pe Preacuviosul Părinte Antonie (Anatolie) Telembici drept Episcop‑vicar al Arhiepiscopiei Chișinăului din Mitropolia Basarabiei, hirotonia întru arhiereu având loc aici, în Catedrala Patriarhală din București, în ziua de 24 mai 2014.

Odată cu reactivarea Mitropoliei Basarabiei, în anul 1992, au fost reactivate şi eparhiile sale istorice sufragane, printre care şi Episcopia de Bălţi (fostă a Hotinului), și Episcopia Cetății Albe‑Ismail, actuala Episcopie a Basarabiei de Sud.

Din acest motiv, în anul 2018, Anul Centenar al Marii Uniri de la 1918, proclamat de Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române drept Anul omagial al unității de credință și de neam și Anul comemorativ al făuritorilor Marii Uniri din 1918, analizând cererile clericilor şi credincioşilor din aceste eparhii vacante de mult timp, în consultare cu Înaltpreasfințitul Părinte Petru, Mitropolitul Basarabiei şi Exarhul Plaiurilor, Sfântul Sinod a ales în scaunul vacant al Episcopiei de Bălţi pe Preasfinţitul Părinte Antonie (Anatolie) de Orhei, Episcop‑vicar al Arhiepiscopiei Chişinăului, care s‑a arătat vrednic de această chemare prin statornicia sa întru dreapta credinţă, pregătirea sa teologică şi bogata sa experienţă liturgică şi administrativă.

De asemenea, în 2018, Anul Centenar al Marii Uniri de la 1918, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a ales în scaunul vacant al Episcopiei Basarabiei de Sud, succesoarea fostei Episcopii de Cetatea Albă - Ismail, pe Preasfințitul Părinte Episcop Veniamin Goreanu, care a fost hirotonit arhiereu la 26 mai 2018, în Catedrala Patriarhală din București. Preasfinția Sa desfășoară în prezent o dinamică și înnoitoare lucrare pastorală și misionară.

Iar în anul acesta, 2025, la Centenarul înființării Patriarhiei Române (4 februarie 1925) și al Mitropoliei Basarabiei (4 mai 1925), are loc alegerea și hirotonia părintelui arhimandrit Nectarie Clinci ca Episcop‑vicar al Arhiepiscopiei Chișinăului într‑un moment plin de semnificații, simbolizând atât continuitatea și întărirea lucrării pastorale, cât și prețuirea faţă de poporul binecredincios. În acest context istoric, alegerea și hirotonia sa reprezintă nu doar o recunoaștere a vredniciei personale, ci și o chemare către o etapă nouă de promovare a valorilor eterne ale credinței ortodoxe în mijlocul provocărilor contemporane.

Așa cum s‑a auzit din Actul Patriarhal de confirmare a hotărârii Sfântului Sinod, citit de Preasfințitul Părinte Varlaam Ploieșteanul, Episcop‑vicar patriarhal, în calitate de secretar al Sfântului Sinod, noul Episcop‑vicar al Arhiepiscopiei Chișinăului, va purta titulatura de Bogdania. De ce a fost aleasă această titulatură? Pentru că Moldova întreagă, de la Carpați până la Nistru, a fost cunoscută în istorie și sub numele de „Bogdania”, după numele primului domnitor Bogdan I (1359‑1365), supranumit Întemeietorul Moldovei, cel care a proclamat independența Moldovei față de Regatul Ungar, în anul 1359. Iar domnitorul Bogdan al II‑lea a fost tatăl Sfântului Voievod Ștefan cel Mare (1457‑1504), al cărui mormânt se află în Mănăstirea Putna, ctitorită de acesta între anii 1466 și 1469. Părintele Nectarie Clinci a fost tuns monah chiar în această mănăstire Putna, în data de 20 noiembrie 1996.

De‑a lungul timpului, Moldova a fost cunoscută și sub alte denumiri, precum „Moldo‑Valahia” sau chiar „Ruso‑Vlahia”, adică „Țara românească dinspre Rusia”, prin analogie cu Ungro‑Vlahia, anume „Țara românească dinspre Ungaria”1. Mai târziu, otomanii, conform unui obicei propriu, au numit țara „Bogdania” (Kara‑bogdan) iar pe locuitori „bogdani”, în amintirea primului voievod, care a întemeiat dinastia Bogdăneștilor, încât și în actele din arhiva Patriarhiei Ecumenice de Constantinopol, Moldova era numită uneori „Bogdania”.

După cum s‑a spus în Actul Patriarhal de confirmare a hotărârii Sfântului Sinod, alegerea și hirotonia Preasfințitului Părinte Nectarie de Bogdania ca Episcop‑vicar al Arhiepiscopiei Chișinăului a fost motivată de nevoia pastorală de a intensifica activitatea pastoral‑misionară în Mitropolia Basarabiei. Este nevoie de a continua lucrarea pe care vrednicii ierarhi români înaintași au săvârşit‑o în Basarabia cu multă jertfelnicie, înţelepciune şi dragoste de Hristos, Biserică şi neam. Este nevoie de a apăra și promova valorile credinței ortodoxe, de grijă părintească pentru parohii şi mănăstiri, de sprijinirea culturii creştine, de ocrotirea și sporirea patrimoniului bisericesc, de dragoste părintească faţă de clerul şi credincioşii creştini, tineri şi vârstnici, lucrând „cu timp și fără timp” (2 Timotei 4, 2) pentru păstrarea neștirbită a dreptei credinţe şi a rânduielilor Bisericii noastre străbune.

Multele probleme grave ale societății de astăzi, precum individualismul, sărăcia, teama, agresivitatea, dezbinările şi tensiunile, ne cheamă să lucrăm mai mult pentru refacerea și menținerea legăturii dintre Liturghie și filantropie, dintre rugăciune și acțiune, dintre viața duhovnicească și coresponsabilitatea socială, pentru a promova comuniunea și solidaritatea, pacea și reconcilierea în societate.

Prețuind cu multă bucurie însufleţirea şi dorinţa clerului şi credincioşilor ortodocşi din Republica Moldova de a păstra unitatea etnică şi spirituală a neamului românesc, ne rugăm Domnului Hristos să întărească unitatea bisericească pe pământul Basarabiei, încât toți clericii și credincioșii, sub îndrumarea ierarhilor lor, să vieţuiască în pace şi în bună înţelegere, ca fii duhovniceşti care cred cu statornicie „într‑Unul Domn Iisus Hristos” şi „întru una, sfântă, sobornicească şi apostolească Biserică”, având în comun aceeaşi limbă, cultură, credinţă şi tradiţie.

Felicităm pe Înaltpreasfințitul Părinte Mitropolit Petru pentru că a primit astăzi un ajutor în plus în lucrarea pastorală și misionară. Dorim Preasfințitului Episcop‑vicar Nectarie de Bogdania multă sănătate și mult ajutor de la Dumnezeu în lucrarea pe care o va desfășura sub îndrumarea directă a Înaltpreasfințitului Părinte Mitropolit Petru şi a Sinodului mitropolitan.

Ne rugăm Preasfintei Treimi, izvorul vieții și al unităţii Bisericii (cf. 2 Corinteni 13, 13; Ioan 17, 21‑22), să ne ajute să cultivăm permanent credinţa ortodoxă, unitatea naţională, conviețuirea pașnică şi cooperarea demnă, spre binele tuturor românilor.

† Daniel

Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române