Dacă în mijlocul pustiei ar izvorî un izbuc de apă vie, curată și rece, aceasta ar fi cea mai corectă descriere a volumului acestuia: Sfinții Atanasie din Paros și Nicodim Aghioritul, Apologii și Mărturisiri de credință. Tradiția ortodoxă și sensurile ei în controversa „colivelor” (Ed. Desis, 2021, 533 pg.). Volumul este „facere” a Părintelui Ioan I. Ică jr., cel care realizează studiul introductiv și traducerea textelor din această antologie apologetică, lecție deschisă de construire a unui tratat de teologie dinspre latura academică spre cea practic-apologetică.

Studiul introductiv al Părintelui Profesor Ioan I. Ică jr. este, prin conținut și extindere, o carte în carte: O dezbatere crucială despre Tradiția ortodoxă în Imperiul Otoman (1750-1821), în istorie și actualitate (pp. 7- 137). După cum ne-a obișnuit de ani buni, autorul ne propune o amplă punere în temă – context și importanță – în care descompune pentru cititorul firul istoric și analitic al controversei „colivelor”, de care se leagă mai apoi corpusul de texte. Astfel veți citi despre 1821 – sfârșit tragic al unei lumi, început al alteia; 1821 – sfârșitul unei luni controverse, fundalul ei (o istorie care urcă din anii 1754-1755); redescoperirea controversei în a doua jumătate a secolului XIX; semnalări din manuscrise; „Colivarii”, mișcare de renaștere spirituală;  „Colivarii”, grupare tradiționalistă anacronică – prima monografie; Doi „anticolivari” athoniți din secolul XIX și campaniile lor; „Colivarii”, într-o viziune filozofică despre identitatea „elenismului”; Ediții, simpozioane, monografii teologice; Corespondențele inedite și revelațiile lor; „Colivarii”: tradiție, Iluminism și identitate în Sud-Estul otoman al Europei; Un catalizator – flota rusă în Arhipelarg; Culminația conflictului – scrisorile sinodale ale Fanarului – retrageri; Condamnați, „colivarii” afirmă Tradiția prin tipărituri programatice; Controversele reluate după 1800 în Athos – Teodorit și Nicodim; „Tomosul” din 1807 și reacția apologetică a lui Athanasie din Chios; „Demonstrația” atanasiană – apologia istorică și canonică; – apologia harismatică; – zece teze despre tradiție; Apologia – mărturisire nicodimiană; Cealaltă Apologie nicodimiană și redescoperirea ei; O Apologie în două ediții și explicația lor; Apologia mariologică nicodimiană – origine; Epistola lui Atanasie către Nicodim – critica persoanei; – critica teologică; Două tipuri de teologhisire „colivară”; Sensul „revizuirii” nicodimiene; Privire retrospectivă; Tradițiile împotriva Tradiției și Canonizare, fără receptare. Întregul studiu, după cum puteți remarca din simpla înșirare a capitolelor, ne propune o analiză atentă – istorică și de idei deopotrivă – a acestui curent în care exercițiul apologetic s-a împlinit cu o harismă a sintezei sprijinită prin Harul lui Dumnezeu.

Primul Capitol al volumului ne propune Fișele personajelor: Macarie al Corintului (1731- 17 aprilie 1805); Atanasie din Paros (1721- 24 iunie 1813); Nicodim Aghioritul (1749- 14 iulie 1809); Patriarhi ecumenici (1748-1821): Chiril V (1748-1751, 1752- 1757), Calinic III (ianuarie- iulie 1757); Serafim (1757- 1761); Ioanichie III (1761-1763); Samuil (întâia oară. 1763-1768); Meletie II (1768-1769); Teodosie II (1769- 1773); Sofronie II (1774-1780); Gavriil IV (1780-1785); Procopie (1785-1789); Neofit VII (prima dată, 1789- 1794); Gherasim III (1794-1797); Grigorie V (întâia oară, 1797-1798); Neofit VII (a doua oară, 1798- 1801); Calinic V (prima dată, 1801-1806); Grigorie V (a doua oară, 1806-1808); Calinic (a doua oară, 1808-1809); Ieremia IV (1809-1813); Chiril VI (1813-1818); Grigorie V (a treia oară, 1818-1821)(pp. 141- 211).

Al doilea Capitol conține Scrisori, decrete și tomosuri patriarhale: Teodosie, din mila lui Dumnezeu arhiepiscop al Constantinopolului, Noua Romă, și patriarh ecumenic (iulie 1772) (pp. 215- 217; Teodosie, din mila lui Dumnezeu arhiepiscop al Constantinopolului, Noua Roma, și patriarh ecumenic (Iunie 1773) (pp. 218-221); Scrisoarea patriarhului ecumenic Samuil (1773 sfârșit) (pp. 222- 224); Sinaxa de la Cutlumusiu (aprilie 1774) (pp. 225- 228); Expunere sau mărturisire a adevăratei credințe ortodoxe făcută de cei defăimați pe nedrept ca inovatori, spre deplina certitudine iubită de dumnezeu a fraților scandalizați (aprilie 1774) (pp. 229- 239); Sofronie, din mila lui Dumnezeu arhiepiscop al Constantinopolului, Noua Romă, și patriarh ecumenic (iunie 1776) (pp. 240- 245); Gavriil, din mila lui Dumnezeu arhiepiscop al Constantinopolului, Noua Roma, și patriarh ecumenic (1781) (pp. 246- 247); Gavriil, din mila lui Dumnezeu arhiepiscop al Constantinopolului, Noua Roma, și patriarh ecumenic (aprilie, 1785)(pp. 248-252); Neofit, din mila lui Dumnezeu arhiepiscop al Constantinopolului, Noua Romă, și patriarh ecumenic (1793) (pp. 253-254), Grigorie, din mila lui Dumnezeu arhiepiscop al Constantinopolului, Noua Romă, și patriarh ecumenic (august 1807) (pp. 255- 258); Grigorie, din mila lui Dumnezeu arhiepiscop al Constantinopolului, Noua Romă, și patriarh ecumaneic (august 1819) (pp. 259- 262).

Capitolul al III-lea, Controversa „colivelor” – apologie istorică Sfântul Atanasie din Paros: Atanasie din Paros. Arătare a adevărului tulburărilor din Sfântul Munte (...)(1811-1812) (pp. 265- 363); Frânghia (phraggellion) (Atanasie din Paros, 1776-1780)(pp. 365- 382); Capitolul al IV-lea, Controversa „colivelor” – apologie teologică Sfântul Nicodim Aghioritul: Mărturisire de credință sau foarte dreaptă Apărare/ Apologie a lăudatului dascăl Nicodim Aghioritul împotriva celor care din lipsă de învățătură și din rea voință au îndrăznit să răstălmăcească și calomnieze unele predanii ale sfintei Biserici și alte câteva gândiri sănătoase și ortodoxe cu privire la credință (1807) (pp. 385- 459); Apologia duhovnicului Athosului, Ierotei (1807-1808) (pp. 461- 472); Capitolul al V-lea, Sfinții Nicodim Aghioritul și Atanasie din Paros – o Apologie în două ediții și o dezbatere despre motivul Întrupării: Apologie în apărarea notei despre Doamna noastră Născătoare de Dumnezeu pusă în cartea „Războiul nevăzut”(1801)- Războiul nevăzut (1796) (pp. 475- 477); Apologia notei -Manual sfătuitor, ediția I, 1801, pp. 478- 501); Scrisoare a lui Atanasie din Paros către Nicodim Aghiritul (20 iunie 1803) (pp. 503- 523); Evghenios Vulgaris, Theologikon, IV, 16- „Dacă Hristos S-a făcut cauză de răsplătire pentru ceilalți” (pp. 524- 527).

Dedicată de Părintele Ică Jr. dintâi memoriei tatălui său, preotul profesor Ioan Ică sr (9 septembrie 1932-12 martie 2021) sentimentul care nu m-a părăsit nici o clipă citind volumul a fost acela al unei rugăciuni, al unei aduceri aminte în Hristos a profesorului care ne-a învățat – generație după generație – Taina teologiei dogmatice și mărturisitoare. Suntem, prin volumul fiului său, în plină restituire a bucuriei pascale a învingerii morții și trăirii chemării la Înviere.

Sursa: tribuna.ro