Un paraplegic foarte credincios locuia singur într-un subsol dintr-un cartier al Atenei. Îl vizitam des, împreună cu mai mulţi tineri, angajaţi ai spitalului. Într-o zi a plouat atât de mult, încât toate drumurile şi casele au fost inundate. Speriaţi, am alergat să vedem ce s-a întâmplat cu bolnavul nostru. Subsolul fusese inundat, iar patul pe care acesta era ţintuit plutea pe apă. Ne-a întâmpinat liniştit şi bucuros, spunându-ne: "Nu vă temeţi, sunt bine! Hristos e lângă mine! Chiar în acest moment mă ţine în braţe. Mărire Ţie, Doamne!".

(Arhimimandrit Eusebiu Giannakakis, În mijlocul durerii, la căpătâiul celor suferinzi, Editura Doxologia, p. 122)