Înaltpreasfinţia Voastră Părinte Hrisostom,
Mitropolit de Dabar-Bosnia, locţiitor de Patriarh,
Iubiți membri ai Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Sârbe,

Vestea trecerii din această lume a preaiubitului nostru frate în Hristos Patriarhul Irineu al Serbiei a adus întristare în inimile tuturor celor ce l-au cunoscut şi i-au apreciat atât statornicia în credinţa ortodoxă, cât şi dragostea şi înţelepciunea cu care a slujit Biserica Ortodoxă Sârbă, în special, şi Ortodoxia, în general.

Din momentul alegerii sale ca Întâistătător al Bisericii Ortodoxe Sârbe, în anul 2010, înţeleptul Patriarh Irineu a înţeles vremurile pe care le trăia, într-o perioadă de rapide transformări politice şi sociale, nu numai în Serbia, ci şi în întreaga Europă şi în lume. Modul în care a condus Biserica Ortodoxă Sârbă a întărit rolul major al acesteia în viața societăţii sârbe, contribuind astfel la apropierea Bisericii de popor şi a poporului de Biserică. A militat pentru păstrarea şi promovarea credinţei şi a valorilor Ortodoxiei într-o societate afectată de secularizare.

Următor rugăciunii Domnului Iisus Hristos „ca toţi să fie una” (Ioan 17,21), Preafericitul Părinte Irineu s-a remarcat ca apărător şi susţinător atât al unităţii panortodoxe, cât şi al eforturilor de dialog intercreştin şi intereligios. În acest sens, Patriarhul Irineu a participat în mod activ la întruniri interortodoxe importante, inclusiv la lucrările Sfântului şi Marelui Sinod al Bisericii Ortodoxe (Creta, iunie 2016) şi la reuniunea Întâstătătorilor şi reprezentanţilor Bisericilor Ortodoxe locale (Amman, Iordania, februarie 2020).

În ultimele zile ale vieţii sale pământeşti, cuvintele Sfântului Apostol Pavel: „Acum mă bucur în suferinţele mele pentru voi şi împlinesc, în trupul meu, lipsurile necazurilor lui Hristos, pentru trupul Lui, adică Biserica” (Coloseni 1,24) au căpătat o semnificaţie cu totul aparte, personală, în contextul pandemiei cauzate de noul coronavirus, care a afectat milioane de oameni, inclusiv, pe mulţi dintre slujitorii sfintelor altare.

În aceste momente de tristeţe prin care trece Biserica Ortodoxă Sârbă şi întreaga Ortodoxie, Mântuitorul nostru Iisus Hristos ne încurajează şi ne întăreşte speranţa prin cuvintele: „Cel ce crede în Mine, chiar dacă va muri, va trăi” (Ioan 11, 25). Această credinţă în viaţa veşnică este o certitudine pentru noi, creştinii, pentru că Hristos, Fiul lui Dumnezeu Cel răstignit şi înviat a biruit moartea și ne-a trecut pe noi din moarte la viaţă, iar celor adormiţi în credinţă le dăruieşte odihna, pacea şi lumina Sa. De aceea, ne rugăm Domnului Iisus Hristos, Arhiereul bunătăţilor celor viitoare (Evrei 9, 11), să aşeze sufletul Patriarhului Irineu împreună cu sfinţii, unde nu este  durere, nici întristare, nici suspin, ci viaţă fără de sfârşit.

Împreună cu ierarhii, clericii şi credincioşii Bisericii Ortodoxe Române ne adresăm Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Sârbe, clerului şi întregului popor sârb binecredincios, încredinţându-i pe toţi de dragoste frăţească, preţuire şi compasiune.

Veşnica lui pomenire, din neam în neam!

† DANIEL
Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române

Sursa: basilica.ro