Pe pieptul unui cal mort stă un vultur şi mănâncă. Pe pieptul vulturului stă timpul şi mănâncă. Pe pieptul timpului stă veşnicia şi mănâncă.

Mii de privitori - cu vulturul lor pe piept - se uită şi văd o parte din privelişte; abia zece dintr-o mie văd partea a doua; şi numai unul din zece vede partea a treia. În miile de exclamări dureroase sau mângâietoare, abia se aude exclamarea unuia singur: iată, deasupra veşniciei, pe Stăpânul ospăţului!

(Sfântul Nicolae Velimirovici, Învățături despre bine și rău, Editura Sophia, București, 2006, p. 27)