Viața noastră este război duhovnicesc cu duhurile nevăzute ale răutăţii. Acestea ne tulbură prin patimile noastre chezăşuitoare şi ne pornesc spre călcarea poruncilor lui Dumnezeu. Atunci când vom înţelege aceasta şi vom analiza cu atenţie, vom găsi că pentru fiecare patimă există un leac – o poruncă, opusă acesteia – vrăjmaşii încercând să ne împiedice să ajungem la acest leac mântuitor...

În scrisoarea ta aminteşti despre clipele unei lupte grele cu urâtorul mântuirii noastre. Cu adevărat, greu este fără ajutorul lui Dumnezeu, mai ales atunci când ne încredem în mintea şi puterile noastre sau ne predăm nepăsării, iar feluritele căderi sunt îngăduite din cauza semeţiei. Sfântul Ioan Scărarul scrie: „Unde este vreo cădere, acolo a fost mai întâi mândria”. Aşadar, ne este de mare nevoie să ne străduim a dobândi smerenia, pentru că ducem lupta cu draci mândri, iar smerenia ne dă o biruinţă uşoară asupra lor. Prin ce, dar, vom dobândi această comoară - smerenia?

E nevoie să învăţăm din scrierile Sfinţilor Părinţi despre această virtute şi să avem în toate prihănire de sine, iar pe cei de lângă noi să-i vedem mai buni decât noi înşine: să nu-i mustrăm pentru nimic şi nici să-i judecăm, iar ocările lor să le primim ca trimise de la Dumnezeu pentru tămăduirea bolilor noastre sufleteşti. (Sfântul Cuvios Macarie de la Optina)

(Filocalia de la Optina, traducere de Cristea Florentina, Editura Egumenița, Galați, 2009, pp. 73-74)