Creștinismul nu este o învățătură fără sfârșit. Învățătura aceasta e, ca atare, scurtă, însă viața după dreptarul acestei învățături nu are sfârșit. Așa e și în viața de zi cu zi: învață omul ceva și apoi începe să lucreze, nu învață la nesfârșit. Nici în creștinism nu învață toți: trebuie să trăiești, viața este învățătura adevărată. Când începe cineva să trăiască creștinește, atunci începe să intre creștinismul, atunci începe omul să cunoască creștinismul și puterea lui. Creștinismul nu poate fi cunoscut cum trebuie decât în chip lucrător, numai prin mijlocirea acestei lucrări se descoperă percepției noastre toate tainele purtării creștine, altfel spus tot tărâmul  lucrurilor duhovnicești, deși grija adevăratului creștin nu este deloc pentru purtare, ci pentru viață, iar purtarea vine ca un adaos.

(Sfântul Teofan Zăvorâtul, Răspunsuri la întrebări ale intelectualilor, trducere de Adrian și Xenia Tănăsescu - Vlas, vol. II,  Editura Sofia, București, 2007, p. 30)