creștinism

Lumânarea de la Botez – simbol al primirii harului Sfântului Duh

Să ne gândim că și noi, creștinii de azi, am fost botezați, am primit lumânarea aprinsă, am primit, cu alte cuvinte, harul Sfântului Duh. Nenorocirea ce am pățit-o este că nu ne-am păzit de vânturile diavolești ce suflau în jurul nostru, vânturi ce ne-au stins lumânarea aprinsă.

Catacombele Sfântului Sebastian – mormântul provizoriu al Sfinţilor Apostoli Petru şi Pavel

În secolul al III-lea, catacombele au devenit cele mai importante locuri de întâlnire pentru creştini, deoarece, timp de aproape 55 de ani, aici a fost mormântul provizoriu al Sfinţilor Apostoli Petru şi Pavel. Astăzi, catacombele sunt unele dintre cele mai scumpe locuri de pelerinaj ale creştinătăţii, fiind în continuare învăluite în lumina mistică a „epocii de aur”. Inscripţia scrijelită de un pelerin pe peretele unei catacombe este la fel de adevărată şi pentru cei de azi: „în acest întuneric este lumină, în aceste morminte răsună cântări”.

Cum facem semnul Sfintei Cruci?

Cruce, cruce, semn preasfânt, Noi cu tine ne-nchinăm Ca de relele ce sunt Noi prin Tine să scăpăm!

Leontie – sfântul care a așezat la masă pe soldații ce l-au martirizat

În timpul domniei împăratului Vespasian, mai mulți generali au fost trimiși în provinciile orientale, pentru a pedepsi pe cei care cred în Iisus Hristos. Unul dintre aceștia a ajuns în Fenicia – actualul Liban, întrebând de soarta creștinilor. Ajungând în cetatea Tripol, generalul a aflat despre un bărbat vestit pentru înțelepciunea, dar și pentru bogăția sa – creștinul Leontie.

Cum pot unii să trăiască fără Dumnezeu?

Cum se veselesc la soare, fără Dumnezeu? Doar El a făcut lumina: Îl slăvesc mereu! Cum se bucură de lună, fără Dumnezeu? El ne-a pus făclie-n ceruri: Lui mă-nchin mereu!

Creştinismul este dragoste izvorâtă din durere împărtăşită

Mie mi se pare că orice necaz şi orice durere depăşeşte puterile noastre. Atunci singurul lucru pe care îl putem noi face este să ne îndurerăm cu durerea aproapelui nostru, cu durerea întregii lumi, dacă se poate. 

Mila – esența iubirii aproapelui

Mila, asta este esenţa iubirii de aproape, de frate, de soră, de mamă, de tată, de prieten, de vecin, de străin. Fără această apropiere şi simţire, nu putem trăi în mănăstire, dar nici în societate.

Cum și-a creștinat Sfânta Lidia întreaga familie ‒ „Toate le pot întru Hristos, Cel Care mă întăreşte”

Astăzi, unii dintre noi, care ne-am dedicat misiunii creștine, purtăm o mască ce îi îndeamnă pe oameni să ne aclame, să ne felicite pentru munca pe care o facem și pentru prinosul nostru. În antiteză cu aceștia, familia noastră nu este provocată, nici măcar încântată de munca și sacrificiul nostru pentru semenul nostru. De ce? Pentru că omul cu mască nu poate să-și convingă și să-și cucerească propria familie. Nu face din sinele său un exemplu pentru a fi imitat, ci pentru a fi evitat, iar acest lucru are ca rezultat de multe ori faptul că noi devenim spini în relația familiei noastre cu Dumnezeu.

Din iubire se naşte virtutea şi din virtute se naşte iubirea

Una din două trebuie să existe: ori să fie cineva foarte prietenos şi să iubească, ori foarte virtuos.

„Botează-te și postește!” – sfatul dat de Sfântul Serafim unui tânăr ateu

Deodată, îl vede pe Arhiepiscopul Serafim în fața lui, ca viu. Vlădica l-a binecuvântat și i-a zis: „Botează-te și postește!”. După aceea a dispărut.

Pagini