creștinism

Un „ratat al vieții” a devenit modelul unei lumi întregi

Să nu uităm că, adesea, singura Biblie pe care unii oameni vor avea prilejul s-o citească este chiar viața noastră de creștini care-și asumă creștinismul lor, lucrându-l în fiecare aspect al traiului de zi cu zi. Singurul Hristos cu care mulți vor face cunoștință va fi doar Acela care le va vorbi prin gura noastră sau îi va ajuta cu mâinile noastre. Poate că vom simți cum inima noastră se lasă cucerită, încet-încet, de dorința de a nu-L mai ține pe Dumnezeu aruncat într-un ungher al vieții, ci de a-L invita în casa și în inima noastră. Și vom înțelege că multe se pot negocia, dar nu și bucuria de a fi și de a rămâne, cu orice preț, ai lui Hristos.
Când stai în genunchi și mâinile ți se strâng în rugăciune, atingi cerul.
___   Preotul Iosif Trifa

La temelia unei familii fericite stă o prietenie curată

Eu v-aş sfătui să nu vă grăbiţi să vă legaţi cu legăturile căsătoriei până nu prinde rădăcini în voi viziunea creştină faţă de lume. În perioada luptei duhovniceşti şi a devenirii, e mai bine să nu vă legaţi cu grijile vieţuirii în căsnicie. Încercaţi să vă verificaţi într-o prietenie curată – ea trebuie să stea la temelia unei familii curate.

Sfântul Constantin cel Mare și răspândirea religiei creștine

De multe ori a fost pusă întrebarea de ce Sfinții Constantin și Elena sunt numiți întocmai cu Apostolii. De ce un împărat roman, botezat în ultimii ani ai vieții, își împarte numele cu Sfântul Petru, care a slujit toată viața lui Hristos și a murit cu moarte martirică? Acestea sunt întrebări omenești, ce își pot afla răspunsul doar în mediul liturgic. Acolo unde, dincolo de cuvinte, putem să fim împreună în cinstirea lui Dumnezeu.

Pentru ce este numit Sfântul Constantin „întocmai cu Apostolii”?

Să fie închis ca Petru în temniță, cu lanțul de gât, să fie bătut cu toiege, ca Pavel, să fie spânzurat de copaci ca Andrei și să fie pedepsit cu toate felurile de munci și de cazne și la cea de apoi să-i taie capul, ca celorlalți apostoli, nicăieri nu se vede. Dar apoi cum și pentru ce să fie întocmai cu Apostolii?

Cum și-a creștinat Sfânta Lidia întreaga familie ‒ „Toate le pot întru Hristos, Cel Care mă întăreşte”

Astăzi, unii dintre noi, care ne-am dedicat misiunii creștine, purtăm o mască ce îi îndeamnă pe oameni să ne aclame, să ne felicite pentru munca pe care o facem și pentru prinosul nostru. În antiteză cu aceștia, familia noastră nu este provocată, nici măcar încântată de munca și sacrificiul nostru pentru semenul nostru. De ce? Pentru că omul cu mască nu poate să-și convingă și să-și cucerească propria familie. Nu face din sinele său un exemplu pentru a fi imitat, ci pentru a fi evitat, iar acest lucru are ca rezultat de multe ori faptul că noi devenim spini în relația familiei noastre cu Dumnezeu.

Sfântul Constantin cel Mare şi creştinarea Europei

„Şi îl băteau cu pietre pe Ştefan, care se ruga şi zicea: Doamne, Iisuse, primeşte duhul meu! Şi, îngenunchind, a strigat cu glas mare: Doamne, nu le socoti lor păcatul acesta! Şi zicând acestea, a murit.” (Fapte 7, 59-60) Cu aceste cuvinte este descris în Sfânta Scriptură primul martiriu suferit de un creştin, mai exact de Sfântul Ştefan, unul dintre primii diaconi ai Bisericii. De la acest episod, care se petrecea în prima jumătate a veacului I, vreme de aproape trei secole persecuţia şi martiriul au făcut parte din riscurile pe care le presupuneau calitatea de creştin. Cu toate acestea, ameninţarea persecuţiei nu a dus nici pe departe la dispariţia creştinilor ci, dimpotrivă, rândurile Bisericii s-au îngroşat în permanenţă.

Sfânta Nina cea întocmai cu Apostolii ‒ drumul spre sfințenie

Cunoscută pentru dăruirea întregii vieți pentru a creștina Georgia, Sfânta Nina cea întocmai cu apostolii a dorit să aducă la cunoștința tuturor Evanghelia, având lucrarea misionară de a converti populația gruzină. Aceasta a învins idolii și a reușit să construiască primele biserici, aducând la credință un întreg popor.

Panegiric la sărbătoarea Sfinților Împărați Constantin și Elena

În miezul primăverii, Dumnezeu a rânduit ca Biserica să prăznuiască pe cele două mlădițe pline de seva Duhului, pe mărgăritarele Bisericii, pe luminătorii și risipitorii păgânătății, pe cei întocmai cu Apostolii cinstiți și lăudați, pe Sfinții Împărați Constantin și mama sa, Elena. Prin acești sfinți a lucrat Dumnezeu în lume, slăbind păgânismul și întărind credința creștină.

Pelerinajul Sfintei Elena în Ţara Sfântă

Sfânta Împărăteasă Elena a fost cea care a avut poate cea mai mare influenţă asupra Sfântului Constantin cel Mare. Exemplul vieţii sale petrecute în curăţie a fost încununat la apusul existenţei pământeşti de un pelerinaj plin de binefaceri pentru creştinii din Ţara Sfântă, în cursul căruia a dispus edificarea unor biserici importante, precum cea a Sfântului Mormânt, cea din Betleem (locul Naşterii Domnului) şi cea de pe Muntele Măslinilor de unde Mântuitorul Se Înălţase la ceruri din mijlocul ucenicilor. Ne vom îndrepta atenţia, în cele ce urmează, asupra pelerinajului Sfintei Elena la Locurile Sfinte.

Pagini