Într-o societate se discuta cu mult inte­res asupra uniformelor, şi toţi căzură de acord că ele sunt potrivite pentru a arăta starea profesională. Un bun creştin observă:

"Desigur, îmi convine şi mie purtarea uniformei pentru a se şti profesiunea cuiva. Dar ea îmi convine şi pentru motivul, că uniforma opreşte pe om de a se putea îmbrăca după capriciile modei şi după poftele personale. De altcum vă mărturisesc - zise creştinul - că aş dori mai mult o uniformă interioară. Aceasta ar fi mult mai superioară."

O astfel de uniformă pentru creştini este: de a nu putea cugeta - de a nu putea vorbi - de a nu putea voi - şi de a nu putea făptui decât în conformitate cu credinţa creştină spre mărirea lui Dumne­zeu, iar nu după dorinţe omeneşti (Dr. Ep. G. Comşa. 350 pilde).

"Ori de mâncaţi - ori de beţi ori altceva de faceţi, toate spre slava lui Dumnezeu să le faceţi. Fără sminteală fiţi şi Iudeilor şi Elinilor şi Bisericii iui Dumnezeu: precum şi eu întru toate tutu­ror plac, necâutând folosul meu, ci al celor mulţi, ca sa se mân­tuiască" (I Cor. 10, 31, 30).

(Protosinghel Nicodim Măndiţă, Luxul şi împodobirile ruinează, Editura Agapis, Botoşani, 2011, p. 127)