Cum se poate convinge un medic ginecolog să renunţe la avorturi? Îi spunem numai două vorbe: „Domnule doctor, aveţi copii?” „Da”. „Au copiii dumneavoastră viitor dacă au mâncat pâine din banii câştigaţi de pe avorturi?” Şi dacă el zice da, atunci e altă treabă. Dar să ştiţi ca nu spune da. Ori vă dă afară, ori vă scuipă, ori cheamă poliţia. Aveţi grijă, nu vă pierdeţi! Realizaţi cine sunteţi? Sunteţi fiecare o valoare! Valoraţi mai mult decât tot pămantul, decât toate maşinăriile, aurăriile, bogăţiile decât tot universul. Universul se cutremură de un suflet. Nu uitaţi cine sunteţi. Dacă am uitat, ne-am pierdut. Şi vedeţi că în toate timpurile au fost nenorociri. Nu e ce trebuie astăzi, totuşi nu-i ca pe vremea lui Nero. Nu-i ce trebuie astăzi, să recunoaştem, nu se face de ajuns, nu ne rugăm de ajuns, totuşi avem atâtea cărţi, avem de unde porni. Nu suntem noi preoţi excepţionali, totuşi avem Liturghie. N-o să întrebe nimeni poştaşul când vine scrisoarea: „Poştaşule, am auzit că ai o concubină, eu nu primesc scrisoarea de la tine”. Primeşti scrisoarea, nu te interesează poştaşul. Să ne folosim. Trăim nişte vremuri deosebite, dar şi nişte vremuri favorabile. Cine rezistă a câştigat.

(Pr. Nicolae Tănase, Soţul ideal, soţia ideală, Editura Anastasis, Sibiu 2011, p. 229)