Prima condiţie pentru întemeierea familiei ca parte a Bisericii Ortodoxe este unitatea în învăţătură şi în concepţiile despre lume. Se prea poate ca în prezent aceasta problemă să aibă o mai mică importanță, dar în anii 20- 30, ea era privită cu multă seriozitate, din simplul fapt că în acele timpuri lumea era mai interiorizată. E posibil ca să nu fiţi înţeleşi de către soţ sau soţie, atunci când voi doi aveţi păreri cu totul diferite. Din nefericire, cunosc multe cazuri când o persoană credincioasă s-a căsătorit cu alta necredincioasă, iar peste un timp a părăsit Biserica. Am avut un prieten care s-a căsătorit şi a reuşit să-şi boteze soţia, dar mai târziu am aflat de la fiul lor că în familia lor exista o înţelegere: să nu se vorbească niciodată despre religie. În altă familie respectabilă, nora s-a botezat, dar în ziua când tinerii s-au cununat, ea şi-a scos cruciuliţa de la gât şi a întins-o soacrei zicând: „Nu mai am nevoie de ea”. Cred că vă daţi seama ce înseamnă acest gest pentru acea familie. Bineînţeles, că aici nu poate fi vorba despre întemeierea unei biserici în casă. În final, tânărul s-a despărţit de ea. Mai cunoaştem şi alte cazuri când prin mila lui Dumnezeu unul din soţi ajungea la credinţă. Dar de cele mai multe ori ne ciocnim de situaţia în care unul ajungea la credinţă, iar celălalt o refuza. În genere, astăzi suntem martori la realitatea care ne arată că toate lucrurile au început să meargă de-a-ndoaselea. Posibil ca acest lucru să fie bun: mai întâi încep să creadă copiii, prin ei ajunge la credinţă mama, iar toţi împreună depun eforturi ca să-l ajute pe tatăl să creadă. Ce-i drept, ultimul lucru aproape că niciodată nu reuşeşte. Dar chiar dacă nu reuşeşte, nu înseamnă că trebuie să divorţăm de această persoană. Una este dacă să te căsătoreşti sau nu şi cu totul altceva este dacă să divorţezi sau nu într-o astfel de situaţie. Desigur, răspunsul va fi nu. Citându-l pe Apostolul Pavel vom spune: „dacă tu eşti un bărbat credincios şi soţia ta necredincioasă doreşte să rămână cu tine, să nu te desparţi de ea. Căci cum poţi şti dacă prin tine nu se va mântui ea? La fel şi tu, femeie credincioasă. Dacă soţul tău necredincios doreşte să rămână cu tine, să nu te desparţi de el. Căci cum poţi şti dacă prin tine nu se va mântui şi el ?” Există nenumărate exemple când unul din soţi ajunge la credinţă, atrăgându-l şi pe celălalt.

(Pr. Prof. Gleb Kaleda, Biserica din casă, Editura Sophia, București, 2006, pp. 23-24)