Vai de sfârşitul rău al păcătosului! Căci nu amuţirea trupului este vrednică de plâns, ci, mai degrabă, trebuie să jelim osânda sufletului. Cel care astăzi trăieşte, mâine moare, și, înstrăinându-se de patrie şi de rude, este dus în ţară necunoscută, stăpânit de cutremur. Căci este izgonit de cei nemilostivi pe cale îndurerată, având, în chinuri, nefericirea înaintea ochilor. Vai de sfârşitul cel rău al păcătosului! Căci nu este vrednică de jale moartea trupului, ci, mai degrabă, că va fi lovit de moartea cea de-a doua, în focul cel veşnic. Vai, că cel ce trăieşte se îngrijeşte de odihna celor stricăcioase, iar la desfacerea trupului se pedepseşte cu chinuri la judecată, tânguindu-se. Vai, că obrăznicia dinlăuntru îl mustră şi împovărează cortul la înfricoşătorul tribunal. Vai, celor ce şi-au pierdut răbdarea! Şi ce veţi face când vă va cerceta Domnul? Teme-te, o, suflete, de înfricoșătorul tribunal! Spăimântează-te de osânda întunericului şi de focul cel nestins! Fiindcă Domnul va răsplăti fiecăruia după faptele lui!

(Sfântul Simeon Stâlpnicul din Muntele Minunat, Viața și cuvinte de folos, Editura Doxologia, Iași, 2013, p. 57)