Când începi să te rogi, îți aduci aminte de păcatele tale și plângi pentru ele. Așa și trebuie să te rogi. Uneori simți liniște și bucurie și crezi că acestea sunt de la vrăjmașul. Dacă ar fi de la vrăjmașul, după spusele Sfinților Părinți, bucuria ar fi confuză, nu ar aduce pace și liniște în suflet.

Și să nu te miri de faptul că Domnul îți dă în rugăciune pace și liniște, căci nu întotdeauna se întâmplă acest lucru după vrednicie, ci după judecățile neștiute ale lui Dumnezeu. Și de aceea, când vei simți asemenea bucurie și liniște, să te socotești cu tot dinadinsul nevrednic de acest dar al lui Dumnezeu și să te mustri cu tot dinadinsul înaintea Domnului, zicând că din pricina nepăsării tale nu poți păstra în tine acest dar și de aceea îl pierzi degrabă. (Starețul Iosif de la Optina)

(Ne vorbesc stareții de la Optina, Editura Egumenița, pp. 99-100)