„Conștiința națională și Ortodoxia sunt părinții care au plămădit, au crescut și au pregătit pentru istorie neamul românesc ”

Parcă niciodată sentimentul patriotic nu este mai puternic ca la vederea unei parade militare, unde armele și drapelele purtate cu mândrie amintesc de sacrificiul ostaşilor care şi-au dat viaţa pe câmpurile de luptă, și îndeamnă la spirit de dăruire, abnegație şi demnitate. Care este însă legătura dintre credință și patriotism, dintre conștiință națională și sentimentul religios? Pentru a afla răspunsul la această întrebare, vă propunem astăzi, la aniversarea a 95 de ani de la Marea Unire, un interviu cu preotul militar Adrian Morţun, de la Brigada 15 Mecanizată „Podu Înalt” din Iaşi.

Ce înseamnă pentru un preot militar sărbătorirea zilei naționale a țării sale?

Este emoția de a vedea o manifestare a comuniunii descrisă de Sfântul Apostol Pavel: „Nu mai este iudeu, nici elin; nu mai este nici rob, nici liber; nu mai este parte bărbătească și parte femeiască, pentru că voi toți una sunteți în Hristos Iisus” (Galateni 3:28). Oamenii sunt împreună și se bucură, nu pentru că sunt diferiți, așa cum și trebuie să fie, ci pentru că sunt români și asta nu îi diferențiază, ci îi unește dincolo de orice diferență. Atunci când ești în misiune departe de casă, emoția trăită de Ziua Națională, alături de militarii pe care îi păstorești, este rezultatul unei împletiri armonioase a bucuriei că ești român, cu dorul de țară și de cei dragi care te așteaptă acasă; o emoție pe care noi, românii, am reușit întotdeauna să o împărtășim și partenerilor noștri de coaliție.

Care este legătura dintre credință și patriotism, dintre conștiință națională și Ortodoxie?

Credința și patriotismul sunt două virtuți esențiale în formarea credinciosului și a cetățeanului, pentru că ele guvernează cele două realități ale existenței umane: viața cea veșnică și viața cea pământească. În timp ce viața cea veșnică reprezintă țelul existenței noastre, viața pământească este cea care ne pregătește pentru atingerea acestui țel. Creștinii au demonstrat întotdeauna, chiar și atunci când au fost persecutați de către stat, că sunt buni cetățeni. Chiar dacă patria lor este cea cerească, patria pământească este cea în care își construiesc calea către cer. Conștiința națională și Ortodoxia sunt părinții care au plămădit, au crescut și au pregătit pentru istorie neamul românesc și care, atâta timp cât neamul acesta există, îl vor veghea și modela pentru a fi mereu același.

Știm de rolul deosebit de important pe care l-a jucat Biserica noastră în înfăpturirea Marii Uniri de la 1 decembrie 1918, precum și în celălalte evenimente istorice majore. Care este astăzi raportul dintre Biserică și Armată, și implicit, dintre Biserică și Stat?

Armatași Biserica reprezintă doi dintre cei mai importanți piloni ai țării, în care oamenii au o foarte mare încredere. În timp ce Biserica modelează sufletul credinciosului și îl crește spre viața cea veșnică, oferindu-i valorile absolut necesare pentru mântuire, Armata este cea care apără și garantează aceste valori. Cele două instituții au conlucrat împreună de-a lungul istoriei, alături de Școală și de Familie, la formarea poporului român așa cum este el astăzi și nu vor putea fi separate vreodată, cu atât mai mult cu cât militarul este un fiu credincios al neamului său.

Cum ar trebui să sărbătorească un credincios Ziua Națională? Dar un militar?

Voi spunemai întâi că fiecare militar, indiferent dacă este acasă sau în misiune peste hotare, participă cu bucurie la sărbătoarea țării sale, prezentând onorul și defilând cu drapelul de luptă în frunte, oferind astfel un exemplu de demnitate și onoare tuturor confraților săi. Credinciosul mirean român se cuvine să manifeste de Ziua Națională aceeași credincioșie, evlavie și trăire, care îl însoțesc în drumul său către Sfânta Biserică, pentru a participa la Sfânta Liturghie.

Ce îi urați României de ziua ei?

Să fieprețuită de fiii săi și să-i prețuiască în aceeași măsură!

De la același autor

Ultimele din categorie