Când Sfântul Fanurie găsește lucrurile pierdute

Minuni - Vindecări - Vedenii

Când Sfântul Fanurie găsește lucrurile pierdute

    • Sfântul Mucenic Fanurie
      Când Sfântul Fanurie găsește lucrurile pierdute / Foto: Ștefan Cojocariu

      Când Sfântul Fanurie găsește lucrurile pierdute / Foto: Ștefan Cojocariu

    • Sfântul Mucenic Fanurie
      Când Sfântul Fanurie găsește lucrurile pierdute

      Când Sfântul Fanurie găsește lucrurile pierdute

L-am cunoscut pentru prima dată pe Sfântul Fanurie pe când eram adolescent. Mă aflam într-o călătorie și mi-am pierdut mai multe lucruri, bijuterii, chei și altele. Mama ne-a povestit despre sfânt și ne-am rugat cu toții. Rugăciunile ne-au fost ascultate și de atunci am început să am evlavie la el.

Credincioșii ortodocși au o varietate de tradiții atunci când vine vorba să mulțumească unui sfânt care le-a mijlocit sau a făcut o minune ca răspuns al unei rugăciuni. Unii fac donații în bani bisericilor care au drept ocrotitor sfântul respectiv. Alții călătoresc pe întreg globul pământesc ca să se închine la moaștele sfântului. Alții își botează copiii cu numele sfântului. Însă atunci când pierd ceva și se roagă Sfântului Fanurie ca să le fie mijlocitor, precum se roagă și pentru mama lui, credincioșii fac o prăjitură și o împart prietenilor drept mărturie sau în semn de mulțumire pentru răspunsul primit la rugăciune.

L-am cunoscut pentru prima dată pe Sfântul Fanurie pe când eram adolescent. Mă aflam într-o călătorie și mi-am pierdut mai multe lucruri, bijuterii, chei și altele. Mama ne-a povestit despre sfânt și ne-am rugat cu toții. Rugăciunile ne-au fost ascultate și de atunci am început să am evlavie la el. Știu oameni care au găsit o lentilă de contact pe un teren de fotbal, un diamant într-un coș de grâu sau, cel mai recent, eu mi-am găsit cheile după ce am cerut ajutor Sfântului.

Prăjitura este, de obicei, o prăjitură simplă și aromată, de post, fără lapte sau ouă. Deși există mai multe varietăți cu nuci, stafide și afine uscate, sau cu unt, ouă și coniac, am ales varianta de post, luând în considerare faptul că prăjitura mea este o jertfă de mulțumire.

Pentru început, se preîncălzește cuptorul la 350 de grade. Se unge cu puțin ulei o tavă rotundă, se presară puțină făină și se lasă deoparte.

Într-un bol de mărime medie, se amestecă 4 căni de făină, o linguriță și jumătate de bicarbonat de sodiu, o linguriță și jumătate de praf de copt, o linguriță de scorțișoară.

Într-un bol mai mare, se amestecă o cană de ulei, o cană de suc de portocale, un sfert de cană de apă, coniac sau whisky și o cană de zahăr, până când acesta se topește.

Se adaugă o cană de nuci măcinate și o cană de stafide.

Se toarnă aluatul puțin câte puțin în preparatul cu suc de portocale, amestecând până la omogenizare. Tradiția spune să se amestece manual timp de 7-9 minute pentru ca făina să se incorporeze, timp potrivit pentru a mulțumi Sfântului Fanurie pentru ajutorul primit. De asemenea, este și timpul necesar ca reacția chimică să aibă loc în aluat pentru ca prăjitura să crească.

Atenție: Aluatul va fi foarte gros și lipicios.

Se adaugă aluatul în tava pregătită.

Prăjitura se lasă la cuptor până când partea de sus se rumenește, iar o scobitoare introdusă în mijlocul ei iese curată – aproximativ 40 de minute. Se scoate prăjitura din cuptor și se lasă 5 minte la răcit în tavă.

Se scoate apoi prăjitura din tavă și se lasă la răcit complet.

Când se răcește, se presară zahăr pudră. Prăjitura se va usca repede, așa că asigurați-vă că o veți pune într-un vas etanș sau acoperit bine cu folie de plastic.