Mă numesc Stavritsa Zahariou și sunt greco-americană. În 1969 am mers ca misionară în Africa. Am 75 de ani și 15 ani dintre aceștia i-am petrecut în Africa, aproape de frații noștri în suferință, împrăștiind sămânța Evangheliei lui Hristos. Am domiciliul permanent în Nairobi, Kenya, și de acolo merg în Kampala, Cameroon și în alte locuri unde este nevoie să fie împrăștiată sămânța Evangheliei.

Sunt misionară a Arhiepiscopiei Americii. Cu ajutorul lui Dumnezeu și al oamenilor filantropi, am construit 12 biserici pe Continentul Negru. A zecea biserică pe care am construit-o am închinat-o Arhanghelului Mihail și am vrut să pictez icoana lui, copie a icoanei de pe poarta de nord a Patriarhiei. Tocmai terminam icoana de zugrăvit, când a venit poștașul și mi-a adus o scrisoare de la Părintele Sotirios Trampa. Îl cunosc pe părintele arhimandrit pentru faptul că este de mulți ani misionar în Koreea și a deținut și funcția de predicator al Mitropoliei noastre, precum și funcția de Protosinghel al Arhiepiscopiei din Atena, între anii 1968-1973.

În cadrul scrisorii exista și un mic periodic al Taxiarhului de la Mantamados. Atunci am aflat despre Mantamados și despre icoana în relief a Arhanghelului Mihail. Părintele Sotirios îmi scria:

„...Vă trimit periodicul Arhanghelului de la Mantamados, pentru a cunoaște puterea tămăduitoare a icoanei acestuia. Înăuntrul acestuia vei vedea una dintre multele lui minuni, care se întâmplă în fiecare zi, spre slava lui Dumnezeu. Acolo, la Mantamados, am slujit în trecut și îl cinstim pe Arhanghel cu evlavie...”.

Am început să citesc acel periodic al Taxiarhului și să mă minunez de minunile săvârșite în acel loc.

Odată, era nevoie să mergem pentru misiune în Kampala. Obișnuiam întotdeauna ca, mergând în vreo oarecare misiune, să iau cu mine o icoană a unui Sfânt, din paraclisul meu. De data aceasta am luat  cu mine icoana Sfântului Arhanghel Mihail, Taxiarhul de la Mantamados. Ajunseserăm la granița dintre Kampala și Kenya. În perioada aceea, 1988, Kampala avea regim militar. Când spunem regim militar într-un stat din Africa, înseamnă că viața umană este mai ieftină decât viața unei mierle.

În timp ce treceam granița, conducătorul nostru, un kenian care îmi era cumătru, nu a fost atent că de undeva i se făcuse semn să se oprească, iar acesta și-a continuat drumul. Cinci motocicliști duri ne-au înconjurat. Au coborât de pe motocicletele lor, și-au scos armele și ne-au pus să îngenunchem, iar ei s-au pregătit să ne împuște și să ne ia ca pradă mașina și toate bunurile materiale.

Astfel se întâmpla de obicei pe vremea aceea, în acele locuri...

Atunci, nu știu ce putere a acționat și a deschis ușa mașinii noastre... Am ieșit afară cu icoana Taxiarhului în mâinile mele și îndreptată către aceștia, le-am zis.

‒ Pentru Dumnezeu, opriți-vă! Am împreună cu mine pe Taxiarhul lui Dumnezeu, care este ca și voi negru la culoare. Veniți să-l vedeți!

Parcă cineva i-a apucat de mâini pe cei care voiau să ne ucidă. S-au liniștit, au lăsat armele jos pe iarbă, au alergat la mine, au luat icoana ca pe ceva sfânt și sacru și au început să o examineze cu atenție și să scoată strigăte de bucurie. Și-au plecat mai apoi fețele lor la pământ și, apucându-mi mâinile, și-au cerut iertare. Atunci am văzut că cineva dintre aceștia era rănit grav la o mână, de la un cuțit. Am luat cutia de prim ajutor din mașină, i-am îngrijit rana și l-am bandajat. Am devenit prieteni! Cel mai important este că acolo imediat a fost împrăștiat Cuvântul lui Dumnezeu și cei cinci L-au primit pe Hristos și au devenit creștini!

După toate acestea, am făgăduit Arhanghelului Mihail că voi veni aici în Grecia, la Mantamados, să-i mulțumesc. Și astăzi mă simt foarte fericită că Domnul Hristos m-a învrednicit să-mi împlinesc făgăduința. Îi mulțumesc din toată inima mea!

(Extras din cartea Istoricul și minunile Taxiarhului de la Mantamados, volumul II, p. 158)