„Sfinte David, Dimitrie suferă! De ce stai?”

„Atunci era 14 august 1976, iar astăzi când scriu aceste rânduri este 25 aprilie 1992 şi nu mai ştiu ce înseamnă o colică renală, dar mai bine zis ştiu, dar de atunci nu am mai avut niciodată", scria Dimitrie în scrisoarea de mulţumire pe care a trimis-o mănăstirii şi în care descrie toate suferinţele lui şi minunea Cuviosului David.

Dimitrie Gherostatis din Atena, în 1976 suferea de colici renale. De multe ori îl apucau durerile noaptea şi credincioasa sa soţie îl ducea la spital chiar şi la orele două şi trei după miezul nopţii. Medicii îi făceau injecții pentru calmare, îi dădeau medicamentele corespunzătoare şi de fiecare dată îi recomandau să vină după 15-20 de zile să facă radiografie, deoarece potrivit diagnosticului lor, avea piatră la rinichi. Dar niciodată nu apuca să treacă de cincisprezece zile şi colicile îl apucau din nou. Şi iarăşi aceeaşi suferinţă.

La 13 august 1976, Dimitrie a venit cu soţia lui la mănăstire să se închine. Noaptea, în timp ce toţi dormeau la arhondaricul mănăstirii, pe Dimitrie l-au apucat din nou crizele. Unul din închinători s-a dus şi a deşteptat pe un părinte din mănăstire, care i-a dat lui Dimitrie nişte picături şi câteva pastile, după care durerile au încetat. Dimineaţa a coborât liniştit la Sfânta Liturghie, dar cu puţin mai înainte de terminarea slujbei, durerile l-au apucat din nou. Prin purtarea de grijă a părinţilor mănăstirii, Dimitrie a fost transportat într-un orăşel din apropiere de Limnis, pentru a fi consultat de un medic. Acesta i-a făcut o injecţie pentru calmarea durerii, dar fără nici un rezultat. Atunci medicul i-a recomandat să meargă la Atena.

Dimitrie nu a vrut să meargă la spital, ci s-a întors la mănăstire. Dar nici aici durerea nu a încetat. Închinătorii care erau acolo, îl îndemnau şi ei să meargă la Atena. Văzând că situaţia bolnavului nu se ameliorează, Stareţul, fericitul Părinte Iacov, împreună cu părinţii mănăstirii au luat Sfântul Cap al Cuviosului David şi au mers la camera lui. Părintele Iacov a făcut semnul crucii cu Sfintele Moaşte ale Cuviosului David deasupra părţii bolnave a trupului lui Dimitrie şi a spus către Cuviosul David cu îndrăzneala-i caracteristică: „Sfinte David, Dimitrie suferă! De ce stai?” Şi, o minune! Durerea lui Dimitrie a încetat şi a fost cuprins de un somn uşor. S-a trezit când a sunat clopotul mănăstirii. Era cu desăvârşire sănătos. A mulţumit Cuviosului David şi părinţilor mănăstirii, după care a plecat la Atena. După douăzeci de zile a făcut cinci radiografii, dar toate au arătat că nu mai avea nimic la rinichi. 

„Atunci era 14 august 1976, iar astăzi când scriu aceste rânduri este 25 aprilie 1992 şi nu mai ştiu ce înseamnă o colică renală, dar mai bine zis ştiu, dar de atunci nu am mai avut niciodată", scria Dimitrie în scrisoarea de mulţumire pe care a trimis-o mănăstirii şi în care descrie toate suferinţele lui şi minunea Cuviosului David. Apoi încheie: "Să fie slăvit numele Domnului nostru Iisus Hristos, a Cuviosului David şi a tuturor sfinţilor făcători de minuni".

(Cuviosul David „Bătrânul” - „Copilul” Înaintemergătorului, traducere din limba greacă de Ieroschimonah Ștefan Nuțescu, Editura Evanghelismos, București, 2003, pp. 125-126)

Ultimele din categorie