Suntem o familie simplă care, până la începutul anului 2021, a trăit doar cu griji minore, fără să conştientizeze cât de mult se poate schimba viaţa într-o clipă. Am mai aflat, de asemenea, cum este să te rogi cu adevărat, cu disperare şi credinţă în acelaşi timp. În urma unui control medical, mi s-a spus că aş avea cancer de sân în stadiul al doilea. În acel moment, cerul s-a parbusit asupra mea şi a familiei mele. Eu mă gândeam doar la fetiţa mea (care pe atunci avea cinci ani) şi pe care o neglijasem din cauza serviciului. În mintea mea nu există altceva decât gândul că nu mai am decât puţin timp la dispoziţie alături de ea şi că irosisem atâtea clipe îngrijorându-mă pentru lucruri inutile în loc să stau, pur şi simplu, să ne jucăm împreună. Nu o puteam privi fără să plâng. 

La sfatul părintelui meu duhovnic şi al altor preoţi care ne-au dat nădejde, am început să mă rog în fiecare zi Măicuţei Domnului, Sfântului Efrem, Sfântului Ioan Rusul şi Sfântului Luca al Crimeei. Cu ajutorul unor oameni deosebiți, am reuşit să ajung la un alt doctor pentru o a doua părere. În data de 8 martie, când ar fi trebuit să fiu lângă fiica mea, eu eram în spital, făcând biopsia care avea să îmi spună ce se întâmplă cu mine. Tot atunci, în timpul procedurii, am avut un atac de panică intens, iar drumul spre casă, lung de câteva ore, mi l-am petrecut plângând. Au urmat două săptămâni de rugăciuni şi lacrimi în aşteptarea rezultatului de la biopsie. Conform mamografiei,  însă, şansele de a nu avea cancer erau minuscule. În tot acest timp, ne-am rugat cu toţii şi am promis că, dacă totul va fi bine şi se va întâmpla o minune pentru ca diagnosticul iniţial să nu se confirme, voi mai da naştere unui copil. 

În ziua când trebuia să vină rezultatul de la biopsie, am aflat că avem Covid-19 şi eu, şi soţul meu. Dar Dumnezeu S-a îndurat de noi şi a făcut ca diagnosticul de cancer să se infirme. Trebuia, totuşi, efectuată o operaţie pentru a îndepărta ţesutul necrozat, operaţie pe care doctorul a programat-o pe data de 5 mai, de ziua Sfântului Efrem! Ne-am dat seama, atunci, că Sfântul veghează asupra noastră şi că ne va ajuta mereu. 

Derulând firul poveştii, ajungem în anul 2023, anul care ne-a adus vestea că vom fi din nou părinţi. Bucuria ne-a fost umbrită, însă, de diagnosticul de trombofilie care a afectat sever sarcina, şansele ca fetiţa să se nască fiind extrem de mici din cauza complicaţiilor. La aceste complicaţii s-a adăugat un rezultat rău la dublu test, rezultat care indică un risc foarte mare de sindrom Down. La recomandarea doamnei doctor ginecolog, am făcut o testare genetică care avea să ne spună cu exactitate ce se întâmplă cu bebeluşul. În tot acest timp, ne-am rugat intens la sfinţii noştri dragi şi i-am promis Sfântului Efrem că, dacă va avea grijă de fetiţă din burtica şi aceasta va fi sănătoasă, o vom boteza cu numele lui. Între timp, am făcut o colică renală dar, minune mare, în timp ce eram la urgențe din cauza rinichiului, am primit rezultatul de la testarea genetică, aflând astfel că vom avea un copil sănătos. Astăzi se împlinesc aproape patru luni de când o ţinem în braţe pe Efremia Ioana! Tot sfinţii noştri dragi l-au ajutat pe soţul meu la locul de muncă şi au grijă de noi în fiecare zi! 

Slavă lui Dumnezeu pentru toate! Cu adevărat, Maica Domnului și Sfinții lui Dumnezeu niciodată nu încetează să săvârșească minuni!

(Mărturie primită pe adresa redacției de la Andreea I.)