Poezia creştină adaugă raze de lumină sărbătorilor

Cu o anume periodicitate, se cade să ne adunăm gândurile şi să căutăm activităţi care să ne îmbogăţească sufletul. Iar lectura unor poezii creştine, precum cele semnate de Al. Macedonski, ne oferă prilej de căutare şi răspuns la întrebările şi nehotărârile noastre, indiferent că ne numim şcolari, adolescenţi, tineri ori adulţi. Regăsim în „Psalmii“ lui Macedonski atâtea idei, de o mare frumuseţe spirituală, încât e bine să le împărtăşim între noi. La ora de Religie, la bibliotecă ori în sânul familiei.

Toţi oamenii se pregătesc, fiecare după puterea sa, pentru întâmpinarea marilor sărbători ale creştinătăţii. Învierea Domnului şi celelalte sărbători ce se succed Sfintelor Paşti trezesc în sufletul creştinului, fie el mic şcolar, adolescent, tânăr ori bătrân, emoţii mai mici sau mai mari. Simţirile acestea deosebite nu dispar imediat ce am luat Lumina Sfântă, ci dăinuiesc în sufletele noastre mult timp după momentul Învierii lui Hristos, Dumnezeul nostru. Starea de spirit înălţătoare regăsindu-se intens în suflete în perioada reînnoirii din anotimpul speranţei, se cade să recurgem mai mult la meditaţie. Pentru asta, vă propun spre lectură două poezii semnate de Alexandru Macedonski. Sunt atâtea idei de o mare frumuseţe spirituală în poezia creştină, încât e bine să le împărtăşim între noi. Dacă nu în fiecare zi, măcar în momentele importante din viaţa noastră, iar unul dintre acestea îl reprezintă sărbătorile creştin-ortodoxe.

 „Ţărână“

„Ţărână, suntem toţi ţărână,
E de prisos orice trufie...
Ce-a fost, în veci are să fie...
Din noi nimic n-o să rămână.
Zadarnic falnice palate
Sunt în pământ rădăcinate!
Nici o pieire nu s-amână.
Despoţi, cu frunţi încoronate,
Poeţi, cu harpe coronate,
Filozofi, oameni de ştiinţă,
Păgâni, vestiţi prin necredinţă,
Nici o pieire nu s-amână...

Tărână, suntem toţi ţărână.“

Gândul la moarte, la faptul că suntem trecători, aduce înţelepciune, e lucru ştiut. Dar parcă atunci când acest gând e transmis de un poet, în versuri, îl primeşti mai uşor şi îl înţelegi mai bine. Simplu şi clar, atenţionarea vine din partea poetului: „E de prisos orice trufie“. „Din noi nimic n-o să rămână“, poate doar amintirea faptelor şi gândurilor noastre bune, după cum sugera un alt mare poet, Nichita Stănescu.

Resemnare? Înţelepciune? Nu ştiu exact... Dar ştiu că ceea ce transmit versurile lui Macedonski ne poate ajuta să trăim această perioadă a sărbătorilor (dar mai ales zilele posturilor de peste an) mai autentic, mai aproape de noi înşine, oameni adevăraţi - creaţie a lui Dumnezeu din ţărână, peste care a suflat „suflare de viaţă“.

„Iertare! Sunt ca orice om“

Cea de-a doua poezie, „Iertare“, ne îndeamnă să luăm seama la tot ce poate însemna acest sentiment şi mai ales la faptul că nu întotdeauna putem dovedi.

„Iertare! Sunt ca orice om:
M-am îndoit de-a Ta putere,
Am râs de sfintele mistere
Ce sunt în fiecare-atom...
Iertare! Sunt ca orice om.
Sunt ticălosul peste care
Dacă se lasă o-ntristare
De toţi se crede prigonit,
Dar, Doamne, nu m-ai părăsit...

Sunt om ca orice om - iertare.“

Sentimentul iertării e bine să fie însoţit de acela al smereniei: „Iertare! Sunt ca orice om.“ Înţelegându-mi neputinţa, o pot înţelege şi pe cea a aproapelui meu, acordându-i astfel mai uşor iertarea. Cu cât îmi cunosc mai bine greşelile, cu atât pot să am mai multă înţelegere pentru acelea pe care le-a săvârşit cel lângă care trăiesc - „Iertare“, smerenie, dar şi conştientizarea faptului că „Doamne, nu m-ai părăsit“. O stare de suflet care ne ajută să primim sărbătoarea Învierii cu mai multă lumină, o sărbătoare care ne oferă un prilej de multă bucurie spirituală. Momentelor de sărbătoare ca acestea se cade să le alăturăm lectura unor poezii profunde, pentru a da sărbătorii mai multă frumuseţe.

Psalmii lui Al. Macedonski

Poet, prozator, dramaturg şi publicist, Al. Macedonski a fost considerat în dese rânduri la fel de important ca Mihai Eminescu. De altfel, în epocă era de notorietate continua polemică cu junimiştii, aceste polemici cu Vasile Alecsandri, Mihai Eminescu şi, mai târziu, cu Ion Luca Caragiale afectându-i serios cariera literară şi viaţa. Din creaţia lui Macedonski face parte şi poezia creştină, reprezentată îndeosebi de cei unsprezece Psalmi moderni.

Incluşi în volumul „Excelsior“ (1895), Psalmii lui Macedonski: „Oh! Doamne“, „Ţărână“, „Iertare“, „Duşmanii“, „Zburam“, „Şi-au zis…“, „Cât am trudit…“, „Eram“, „N-am în ceruri“, „Doamne, toate…“, „M-am uitat“ scot în evidenţă latura evlavioasă a poetului, care, suferind din pricina celor din jurul său, caută răspunsuri în credinţă.

Rugăciune şi cânt, Psalmii lui Al. Macedonski înalţă sufletul poetului după ce îşi va fi găsit certitudinea: „Doamne, toate sunt prin tine/ Şi averea, şi puterea,/ Fericirea, mângâierea:/ Ce ne trebuie ştii bine./ Dai cu dreaptă socotinţă; Mulţumiri şi suferinţă: (...).

Născut în 1854, la Bucureşti, poetul rondelurilor este primul reprezentant al simbolismului în literatura română, iniţiator al cenaclului şi revistei literare „Literatorul“, în paginile căreia i-a publicat pe mulţi tineri talentaţi, precum George Bacovia ori Tudor Vianu. Macedonski a susţinut modernizarea poeziei româneşti; în anul 1873 a scos ziarul „Oltul“, iar în anul 1896 revista „Liga ortodoxă“, în care vor debuta, printre alţii, Tudor Arghezi şi Gala Galaction.

A murit în anul 1920, fiind îngropat în cimitirul Belu din Capitală, iar în anul 2006, Alexandru Macedonski a fost ales membru post-mortem al Academiei Române. (V. E.)

Citește alte articole despre: poezie creștină, psalmi, Al. Macedonski

De la același autor

Ultimele din categorie