Cu o săptămână înaintea Postului Mare, a început la Iaşi campania "Vin Paştile", un proiect aflat la cea de a doua ediţie, ce îşi propune să facă cunoscute, în special în rândul copiilor şi tinerilor, obiceiurile creştine specifice Paştilor. Printre cei care au iniţiat şi susţinut acest proiect se numără Asociaţia "Communio", reprezentată de doamna doctor Eugenia Burdea, filiala ieşeană a Societăţii Ortodoxe a Femeilor din România, Asociaţia Studenţilor Creştini din România, numeroase parohii din municipiu şi judeţ, profesori de religie, educatori şi enoriaşi.

"Este o campanie în care vor fi implicaţi aproximativ 500 de copii şi tineri, dar şi părinţi, bunici sau rude ale acestora. Până de Paşti, vom avea întâlniri săptămânale, găzduite de aproximativ 20 de parohii, în cadrul cărora toţi cei interesaţi vor putea învăţa, sau, după caz, perfecţiona meşteşugul încondeierii ouălor, dar şi colinde specifice sărbătorii Floriilor", explică dr. Eugenia Burdea. Un rol foarte important în această campanie îl au parohiile. "Noi considerăm parohia o "instituţie" pe care o frecventăm toată viaţa. De aceea, încercăm să folosim casele de prăznuire de pe lângă parohii şi ca locuri în care enoriaşii - bunici, părinţi, copii - se pot întâlni periodic, împreună cu preotul şi alte persoane care au cunoştinţe legate de tradiţiile creştine, pentru a învăţa împreună obiceiurile noastre din bătrâni. Aceste prăznicare pot deveni, astfel, "pepiniere" de buni români", crede dr. Eugenia Burdea.

Copiii vor împărţi enoriaşilor ouă încondeiate de ei

Principalele acţiuni ale campaniei "Vin Paştile", aflată acum în plină desfăşurare, se referă la organizarea unor cursuri gratuite de încondeiere a ouălor, susţinute de preoteasa Ana Zăbavă, la învăţarea şi pregătirea colindelor, în vederea susţinerii, de către tinerii şi copiii care vor participa la pelerinajul de Florii, a unui concert de colinde specifice acestei sărbători, la încondeierea ouălor în Săptămâna Patimilor şi participarea copiilor la Prohodul Domnului şi la slujba de Înviere, după care se vor împărţi enoriaşilor ouă încondeiate de toţi cei implicaţi în această campanie.

"În noaptea Învierii, după sfinţirea coşuleţelor cu bucate tradiţionale, copiii vor împărţi enoriaşilor ouă încondeiate de ei. Acesta este ultimul şi cel mai frumos moment al campaniei, care va încununa tot efortul nostru", spune preşedinta Asociaţiei "Communio".

Dragostea pentru copii şi plăcerea de a dărui

Preoteasa Ana Zăbavă este cea care îi învaţă pe copii, dar şi pe părinţi sau pe bunici meşteşugul încondeierii ouălor. Absolventă a Facultăţii de Teologie, la secţia Patrimoniu, şi colaboratoare a Centrului Judeţean pentru Conservarea şi Promovarea Culturii Tradiţionale, Ana Zăbavă (30 de ani) spune că a deprins acest meşteşug încă din copilărie, de la mama şi bunica ei.

"Am copilărit în zona Sucevei, la bunicii mei, un loc încărcat de tradiţii, unde era ceva normal să mergi duminica la biserică îmbrăcat în port popular. Mama mea, de asemenea, s-a străduit să ne înveţe obiceiurile şi tradiţiile noastre creştine şi de la ea am deprins multe dintre lucrurile pe care le arăt acum, la rândul meu, altora. O lecţie de pian sau chitară nu-şi permite oricine, dar meşteşugul încondeierii ouălor, spre exemplu, este accesibil şi, dacă ajungi să îl înţelegi şi să îl îndrăgeşti, îţi aduce la fel de multe satisfacţii", spune Ana Zăbavă.

Dragostea pentru copii şi plăcerea de a dărui sunt principalele motive care au determinat-o să se alăture, pentru al doilea an la rând, inimosului grup de la Iaşi, care se ocupă de campania "Vin Paştile". "Mamă la rândul meu fiind, îmi pare rău că nu am destul timp să mă implic aşa cum mi-aş dori în astfel de proiecte. Mă consolez însă cu gândul că cei care învaţă de la mine vor transmite, la rândul lor, mai departe, ce au învăţat. Cursurile noastre sunt întotdeauna gratuite, deoarece au ca principal scop o mai bună cunoaştere a tradiţiilor creştine. Dăruind, îl vei determina pe cel care primeşte să dea mai departe", crede Ana Zăbavă.

În privinţa meşteşugului încondeierii ouălor, preoteasa Ana Zăbavă spune că, în ziua de astăzi, aceste mici bijuterii de artă sunt privite, de multe ori, doar ca obiecte cu rol estetic. "Se uită, din păcate, semnificaţia lor tradiţională şi creştină, dar şi celelalte obiceiuri care însoţesc această formă de artă tradiţională. În copilăria mea, spre exemplu, era şi un orgoliu al gospodinei de a încondeia cât mai frumos ouăle", spune Ana Zăbavă.

"Sunt mulţi copii care nu mai ştiu să viseze"

Soţie de preot într-o comunitate mică, satul Bodeşti, din comuna ieşeană Scânteia, Ana Zăbavă spune că frumuseţea artei tradiţionale de inspiraţie creştină are puterea de a apropia oamenii şi de a aduce lucruri bune în viaţa unei comunităţi. "Ca soţie de preot şi ca mamă, în special, încerc foarte mult să mă apropii de copii, să le descopăr lucrurile bune, să le înţeleg necazurile şi, atât cât îmi stă în putinţă, să îi ajut. Copiii din satul nostru provin, majoritatea, din familii sărace, care se confruntă cu mari lipsuri şi greutăţi. Sunt mulţi copii care, chiar dacă au potenţial, nu au totuşi acces la o educaţie corespunzătore, pentru simplul motiv că nu-şi permit să plătească măcar naveta la un liceu în oraş. Sunt copii care, obligaţi să-şi ajute familiile la muncile zilnice, nu mai ştiu să viseze la lucruri frumoase", povesteşte Ana Zăbavă.

Pusă în faţa acestei situaţii, inimoasa preoteasă specializată în artă tradiţională, împreună cu soţul ei, preotul Marius Zăbavă, a reuşit să aducă câteva raze de bucurie în mica comunitate. "Am mers cu ei în excursii, pentru a le arăta că lucrurile frumoase sunt mult mai aproape decât îşi închipuiau, şi le-am stârnit curiozitatea, arătându-le frumuseţea artei tradiţionale şi învăţându-i să facă cu mâna lor diverse lucruri. Pe viitor, cu ajutorul oamenilor din sat, avem în plan ridicarea unei case de prăznuire, în cadrul căreia să înfiinţăm şi o bibliotecă cu carte religioasă şi literatură pentru copii. Încercăm, cu paşi mici şi cu puţinele posibilităţi pe care le avem, să ne unim şi să aducem o rază de speranţă în comunitatea noastră", spune preoteasa Ana Zăbavă.

"Încondeierea ouălor nu trebuie privită ca pe o simplă ocupaţie artizanală"

Unul dintre cursurile de încondeiere a ouălor, susţinute în cadrul campaniei "Vin Paştile", a avut loc la Biserica "Sfântul Vasile cel Mare", din apropierea Mănăstirii Galata din Iaşi. La acest curs au participat aproximativ 30 de copii, mulţi dintre ei din cadrul cercului de pictură religioasă care funcţionează în cadrul parohiei, cerc coordonat de profesorul Mircea Romaşcan. Însoţiţi de părinţi, bunici şi fraţi mai mici, copiii au aflat despre semnificaţia acestui obicei tradiţional al românilor, au putut vedea cum se pregătesc ouăle pentru încondeiere, s-au familiarizat cu obiectele folosite în acest proces, după care, sub îndrumarea coordonatorilor cursului, au realizat, fiecare, mici opere de artă populară.

Gazda evenimentului a fost preotul paroh Lucian Golinschi, cel care a sprijinit înfiinţarea cercului de pictură religioasă în cadrul parohiei "Sf. Vasile cel Mare". "Este o mare bucurie pentru noi să vedem cu câtă atenţie şi pasiune se străduiesc aceşti copii să deprindă obiceiurile noastre tradiţionale. Pornim de la realitatea că de uitat de tradiţii uităm singuri, în fuga noastră continuă prin viaţă şi sub presiunea problemelor zilnice cu care ne confruntăm. De învăţat însă, le putem învăţa sau reînvăţa împreună, în astfel de momente de tihnă, care presupun ruperea de problemele zilnice şi revenirea la un ritm în care oamenii îşi cultivau mai mult virtuţile sufleteşti. De aceea, încondeierea ouălor nu trebuie privită ca pe o simplă ocupaţie artizanală, ci ca pe un moment care ne pregăteşte sufleteşte pentru sărbătoarea Învierii şi ca pe o modalitate prin care ne arătăm dragostea faţă de Dumnezeu", spune pr. paroh Lucian Golinschi.

"Asistând la cursul de astăzi, mi-am amintit cu emoţie de copilăria mea, de momentele din Săptămâna Patimilor, atunci când mama, care era foarte pricepută, încondeia ouă pentru tot satul. Ţin minte că era o perioadă foarte grea pentru mine atunci, deoarece, mama fiind atât de ocupată, majoritatea treburilor din gospodărie cădeau în sarcina mea şi nu înţelegeam unde mai este bucuria acestei sărbători. După aceea însă, când vedeam câtă lume se bucura de roadele muncii mamei, cum erau puse ouăle încondeiate de ea în pachetele de Paşti, pe care femeile le trimiteau băieţilor plecaţi în armată sau copiilor aflaţi departe de casă, am început să înţeleg cât de important era pentru comunitatea noastră efortul pe care îl făceam cu toţii, fiecare în felul nostru", îşi aminteşte Elena Tomulescu, enoriaşă a parohiei "Sf. Vasile cel Mare".

Frumuseţea unei sărbători o dă şi modul în care o pregăteşti

Acţiuni similare cu cea de la parohia "Sf. Vasile cel Mare" au avut loc şi la Biserica Toma Cozma din Iaşi, unde zeci de copii şi tineri se adună, la fiecare sfârşit de săptămână, pentru a deprinde meşteşugul încondeierii ouălor, dar şi cântările specifice sărbătorii Paştilor. "Poate părea paradoxal faptul că în special parohiile de oraş iau astfel de iniţiative, dar se pare că trăim o vreme în care mai cu seamă oraşul este chemat să reînvie tradiţiile, pentru că oraşul are şi capacitatea şi posibilitatea de a privi responsabil şi matur toate aceste manifestări tradiţionale. La Biserica Toma Cozma am iniţiat acest curs de încondeiere a ouălor, care are loc în fiecare sâmbătă, de la ora 13:00, şi un curs de învăţare a colindelor de Florii şi a cântărilor Prohodului, în fiecare duminică, începând cu ora 16:00. Frumuseţea unei sărbători o dă şi modul în care o pregăteşti şi m-am bucurat tare mult că la aceste două cursuri a venit un număr mare de copii din parohia noastră. Acest lucru ne confirmă faptul că tradiţiile au încă un loc foarte special în sufletul nostru şi sunt oricând dispuse să reînvie, atunci când ne dăm şi noi silinţa spre a le pune în valoare", spune părintele Mihai Mărgineanu, parohul Bisericii Toma Cozma.

Ouăle încondeiate au un autentic caracter popular

Din ornamentaţia ouălor încondeiate nu lipsesc motivele religioase, în special crucea sau scena Învierii. Soarele apare, de asemenea, în numeroase reprezentări, ca simbol al primăverii, dragostei de lumină şi bucuriei de viaţă. La fel de răspândit este şi motivul de stea, cu patru sau opt braţe.

O altă grupă tematică extrem de întinsă o formează motivele de inspiraţie directă din viaţa socială (obiecte, unelte), puternic stilizate în sens geometric, cum ar fi motivul "cârligului", "sapele", "furcile" pentru fân sau "suveicile". Motivele fitomorfe sunt prezente şi aici, la fel ca în întreg folclorul poporului român. De la genericul "frunză" sau "floare", la ghioceii mesageri ai primăverii, trecând la panseluţe, trifoi, spic de grâu, ferigi, brad, ghindă de stejar, repertoriul pare nesfârşit. În categoria motivelor zoomorfe, aflăm reprezentate vietăţi din lumea imediată a creatorilor (oaia, cucul, porumbelul, peştele). Reprezentările cele mai rare sunt cele antropomorfe, când omul apare în legătură cu ocupaţia, fie implicat prin reprezentarea uneltelor sale agricole, fie prin redarea, spre exemplu, a figurii ciobanului ce cântă la fluier.

Colinde de Florii

Azi cu toţi să prăznuim

Azi cu toţi să prăznuim,

Pre Dumnezeu să-L mărim.

Hristos vine-ncetinel,

Spre patimă ca un miel.

O minune! O minune!

Azi intră-n Ierusalim,

Călare pe mânz asin,

De popor e aşteptat,

Ca un mare Împărat.

O minune! O minune!

La poartă e-ntâmpinat,

Toţi Osana I-au cântat,

Osana dintru-nălţime,

Că Hristos Împărat vine.

O minune! O minune!

Pruncii cu stâlpări în mână,

Cântă cu toţi dimpreună,

Osana dintru-nălţime,

Că Hristos Dumnezeu vine.

O minune! O minune!

Veniţi norii de mulţime

Veniţi norii de mulţime,

Şi copii, şi tinerime,

Aliluia.

Toţi cu ramuri înverzite

Şi cu stâlpări înfrunzite,

Aliluia, aliluia,

Să-ntâmpinăm ca tot omul,

Pe Iisus Hristos Domnul.

Aliluia, aliluia, aliluia.

Cel ce-i plin de bunătate

Intrând în sfânta cetate,

Aliluia,

Vrând ca să dea mântuire

Şi de toate izbăvire,

Aliluia, aliluia

De acum până-n vecie

Amin, Doamne, fie, fie

Aliluia, aliluia, aliluia.