Tikhon Kanakulya este unul dintre studenții străini care beneficiază de o bursă lunară de studiu pusă sub ocrotirea Sfântului Ciprian al Cartaginei, parte din Programul Educațional „Bursierii Sfintei Parascheva”. A terminat un an de studiu la Facultatea de Litere din cadrul Universității „Alexandru Ioan Cuza” din Iași pentru a se familiariza cu limba română, iar acum este student în primul an la Facultatea de Teologie Ortodoxă „Dumitru Stăniloae”. Deși are doar 28 de ani, povestea lui de viață și, mai ales, drumul către ortodoxie, stau drept dovadă că, prin determinare și rugăciune, totul este posibil.

Cu un zâmbet călduros și o inimă blândă, plină de dragoste, tânărul african iubește să vorbească tuturor despre Cuvântul Domnului, fiind o sursă de inspirație prin hotărârea cu care depășește orice obstacol pentru a fi un om al lui Dumnezeu. 

Născut în Kampala, inima Ugandei, într-o comunitate încărcată de tradiție și religie, Tikhon și-a început călătoria spirituală la o vârstă fragedă. A crescut în cultul Bisericii Anglicane, într-o familie cu trei frați și trei surori, dar spune că a simțit întotdeauna o chemare către ceva mai profund, mai autentic. 

La vârsta de 13 ani ajunge, printr-o circumstanță, să urmeze studiile gimnaziale la o școală ortodoxă, context în care urma să i se descopere o nouă perspectivă asupra vieții spirituale. S-a apropiat întâi de comunitatea ortodoxă a locului, fiind invitat la agapele frățești ce se organizau după rugăciuni și slujbe. 

Am început să mănânc, apoi l-am văzut pe Episcop. Avea barbă lungă, parțial albă. Îl priveam și mă gândeam „acest om arată ca un sfânt”. Oamenii mergeau către el și îi sărutau mâna, îndemnându-mă și pe mine să fac la fel. Eu, pentru că nu înțelegeam ce se întâmplă, am refuzat. Mă întrebam „De ce este îmbrăcat așa? De ce are barbă? Ce este acela un Episcop?”, povestește el.

Tikhon a continuat să se alăture acestor agape, inițial doar cu scopul de a… mânca, recunoaște el. Alături de noii lui prieteni ortodocși, a luat parte și la slujbele deosebite, specifice Postului Mare. Rânduiala acestora și cântecele bisericești l-au atras imediat, aducându-i în suflet o pace inexplicabilă. Curiozitatea l-a determinat să se împlice și mai mult: a început prin a observa procesul de pregătire a pâinii pentru Sfânta Împărtășanie, apoi s-a alăturat grupului de tineri responsabili de curățenia bisericii. 

Botezul: O luptă pentru Lumină

Drumul către ortodoxie nu a fost ușor pentru Tikhon. Implicarea lui din ce în ce mai activă în viața bisericii locale a fost remarcată, dar pentru că Episcopul descoperise că nu a primit Taina Sfântului Botez, activitatea i-a fost limitată. Acesta a fost momentul în care a decis că trebuie să facă acest mare pas spre unirea cu Hristos. Fiind, totuși, prea tânăr, acordul părinților era o condiție obligatorie. 

Acasă, dorința lui a fost întâmpinată cu scepticism de părinții care nu i-au înțeles alegerea, aceștia luând în calcul chiar să-l transfere de la școala ortodoxă pentru a-l împiedica. Între timp, Tikhon căuta soluții. A învățat cu sârguință Crezul și rugăciunea Tatăl Nostru, s-a gândit chiar să-și „cumpere” doi părinți, dar, pentru că numele lor nu se potrivea cu cel al neamului din care făcea parte (în Uganda, ei le numesc „nume totem” sau „nume de clan”), planul nu putea funcționa. A încercat să se strecoare pe lista unor tineri bursieri ce urmau a fi botezați, dar și de această dată fără succes.

Mi-am cumpărat, din propriile mele economii, ulei de măsline, săpun și un prosop, ca, în cazul în care se ivea oportunitatea de a fi botezat, să am cele necesare în orice clipă.

După ceva vreme, rugăciunile i s-au îndeplinit, căci un preot al școlii, văzând puternica sa determinare, decide, în mod neașteptat, să îl boteze. Astfel, tânărul devine parte a Bisericii Ortodoxe, locul în care a simțit că și-a găsit pacea.

Am mers acasă și le-am zis părinților „M-am botezat și nu puteți să faceți nimic cu privire la acest lucru, căci este ireversibil”. Tatăl meu a acceptat, fiindcă știa că, dacă mă va forța în vreun fel, mă va pierde. Mama nu.

Pentru că în familie mărturisirea propriului crez îi aducea doar conflicte, Biserica Ortodoxă l-a primit în mijlocul ei, oferindu-i înțelegere, cazare și chiar o bursă pentru a-și putea continua studiile la liceu. A devenit nu doar un om de încredere al Episcopului, ci și responsabilul cu pregătirea prescurilor pentru Euharistie. Și astăzi, mâinile lui poartă însemnele acestei trude. 

Uneori, în Postul Mare, coceam pâini și pentru 7-8 biserici, căci toți trebuiau să primească Sfânta Împărtășanie. Mi-am creat chiar și o ștampilă proprie pentru acest lucru.

De la inginer electrician, la inginer al sufletelor 

Călătoria lui Tikhon nu s-a oprit aici. După absolvirea liceului, simțind o chemare către viața monahală, a petrecut un an și opt luni la Mănăstirea „Sfânta Paraskevi” din Busaana (Uganda), în ciuda surprizei și îndoielii celor din jur. 

Dăruirea lui nu a trecut neobservată nici în ochii unui binefăcător român aflat în Uganda pentru o tabără destinată comuniunii tinerilor din întreaga lume. Întrebat ce planuri de viitor are, Tikhon i-a mărturisit că se gândește să renunțe la viața mănăstirească și să devină preot. Întâi de toate, continuă el, își dorește să urmeze studiile universitare în domeniul ingineriei electrice, pentru a-și putea asigura un venit stabil, fără ca viitoarea sa misiune preoțească să fie afectată. 

Cereți și vi se va da (Matei 7, 7)

Dumnezeu lucrează prin oameni, pentru oameni, iar Tikhon a reușit, în cele din urmă, să obțină o bursă de la un om de afaceri român prin care să urmeze studiile tehnice universitare în Uganda. Pandemia a adus o schimbare de planuri, dar, prin implicarea Înaltpreasfințitului Teofan, Mitropolitul Moldovei și Bucovinei și a Preasfințitului Paisie Lugojanul, Episcop-Vicar al Arhiepiscopiei Timișoarei, planul tânărului de a ajunge inginer s-a îndeplinit. 

„Trebuie să-mi urmez inima”

Odată ajuns în România, cei mai mulți rămân nedumeriți atunci când el le povestește că este inginer electrician care studiază teologia. Tuturor, Tikhon le motivează simplu și cât se poate de sincer: „Trebuie să-mi urmez inima”. 

Astăzi, el se află aici, în Iași, continuând să-și dedice viața studiului teologic prin sprijinul Arhiepiscopiei Iașilor, slujind lui Dumnezeu și aproapelui. Este cazat la Casa de Oaspeți „Sfântul Nicolae”, dar îl găsiți adesea în preajma Catedralei, în special la Catedrala Veche, acolo unde face practică în zilele de marți și sâmbătă. Mai are de parcurs minim cinci ani de studii teologice și, cu o dorință profundă de cunoaștere, urmează și cursuri de limbă greacă, vizitează mănăstiri, biserici și asimilează fiecare detaliu pentru a-l aplica în misiunea preoțească atunci când se va întoarce acasă.

Ne povestește cu zâmbetul pe buze că, dintre cele mai mari provocări întâlnite de când a venit, limba română și frigul sunt cele cu care încă nu s-a obișnuit. Simte că aici, în România, spiritualitatea este trăită într-un mod extrem de profund și asumat, iar obiceiurile locului îl fascinează. 

Bunătatea nu cunoaște granițe

Tikhon își găsește în comunitatea noastră bucuria, suportul și încurajarea de care are nevoie. Prin donațiile oferite, construim poduri care să elimine distanțele, iar fiecare gest de generozitate este un pas mai aproape spre desăvârșirea vocației pe care și-a ales-o. 

Îl poți sprijini și tu în călătoria către cunoaștere și slujire printr-o bursă lunară! 

Donațiile se pot face online pe https://fiideajutor.ro/doneaza, detalii: Bursa „Sfântul Ciprian din Cartagina” pentru studenții africani. 

Se poate contribui și prin virament bancar:

RON: RO27 BACX 0000 0030 1057 8064

EUR: RO70 BACX 0000 0030 1057 806

USD: RO43 BACX 0000 0030 1057 8067

Banca: UniCredit Iași

Titular cont: Arhiepiscopia Iașilor

Detalii: BURSĂ TIKHON