După ce ne-am mărturisit așa cum trebuie, e de folos să ne împlinim canonul care ni s-a dat: închinăciuni, rugăciune stăruitoare, post, citire deasă din cuvântul lui Dumnezeu (Sfânta Scriptură), milostenie, cercetarea bolnavilor, îngrijirea orfanilor ș.a.  Dacă ești certat cu cineva, iartă-l din inimă, ca să te ierte și pe tine Dumnezeu, /Mt. 6:14:15/ altfel spovedania ta va fi zadarnică! Themistocle și Aristide, oameni de vază ai Athenei, se certau neîncetat. Dar patria lor i-a însărcinat să săvârșească împreună o însemnată afacere de stat. Însă cum să lase cearta la o parte? Aristide a spus, atunci: Themistocle, nu voiești a lăsa deoparte vrajba, aici, la hotare? Vom merge să ne împlinim sarcina și, dacă vrei, când ne vom întoarce, o să luăm vrajba de la capăt! și așa au și făcut. După ce și-au împlinit în chip reușit treburile de stat, s-au întors acasă și și-au continuat din nou cearta. Oare așa nu se întâmplă și cu noi, creștinii, atunci când ne aflăm în relații neprietenești? Ne spovedim, ne împărtășim din acelați potir, lăsăm vrajba la poarta bisericii, dar când ieșim din biserică, reînnoim cearta! și atunci, este aceasta spovedanie? Mare păcat săvârșesc cei ce se spovedesc și se împărtășesc fără a vrea să se lepede de ura lor pentru vrăjmași. De aceea, să punem capăt certurilor!

(Arhimandritul Serafim Alexiev, Viața duhovnicească a creștinului ortodox, Editura Predania, p. 112)