Totuşi, să ştiţi că tot ceea ce este făcut de nevoie, fără atracţie, nu vatămă duhul. Trebuie să vă păziţi inima să nu se lipească de plăcerile lumeşti. Gustarea acestor plăceri stinge flacăra duhului în timp ce participarea la un anumit lucru, fără ca acesta să fie gustat, doar adie asupra acestei flăcări, nu o stinge. Nu fugiţi, totuşi, de oameni şi nu vă posomorâţi.

Viaţa posomorâtă, respingătoare nu este viaţă dumnezeiască... Când Mântuitorul le-a spus postitorilor să se spele, să-şi ungă şi să-şi pieptene capul, s-a referit tocmai la a nu fi posomorâţi. De aceea, să nu credeţi că trebuie să renunţaţi la această viaţă întunecată. Nu, deloc. De toate darurile pe care vi le dă Domnul vă puteţi folosi, ungându-vă capul cu mir şi spălându-vă faţa. Însă de toate vă puteţi folosi nu la nimereală şi puteţi lucra nu de mântuială, ci creştineşte. Tocmai aşa — creştineşte — se cuvine să şi hotărâţi acum, când trebuie să separaţi partea lui Hristos de partea împăratului lumii în folosirea unora şi aceloraşi bunuri.

 

(Sfântul Teofan Zăvorâtul, Sfaturi înțelepte, Editura Egumenița, Galați, p. 49)