Născută într-o familie de preoți din Iași, după moartea soțului său, a ales calea monahală la Mănăstirea Topolnița din ținutul Neamț, unde a fost tunsă în monahism sub numele de Olimpiada.

Nemulțumită de starea mănăstirii, i-a cerut îndrumare Sfântului Cuvios Paisie de la Neamț, care i-a poruncit să caute un loc mai potrivit pentru viața monahală, alături de schimonahia Nazaria. Urmând și sfatul Cuviosului Iosif Pustnicul, au ales pădurile Văratecului, unde, în 1785, au început construirea unei biserici de lemn și a unui așezământ monahal. În 1787, călugărițele din Mănăstirea Topolnița s-au alăturat noului schit, sub egumenia maicii Nazaria.

Pe măsură ce obștea creștea, biserica inițială a devenit neîncăpătoare, iar schimonahia Olimpiada a strâns fonduri pentru construirea uneia mai mari. În 1808 a fost finalizată biserica cu hramul Adormirea Maicii Domnului, iar în 1817, tot prin contribuția sa, s-au ridicat o biserică de lemn la cimitir, cu hramul Sfântul Ioan Botezătorul, zidul de incintă și chilii pentru călugărițe.

Deși a refuzat de mai multe ori funcția de stareță, considerându-se nepregătită, în 1822 a acceptat să conducă mănăstirea, care ajunsese la peste 300 de călugărițe. După moartea Cuviosului Iosif, în 1828, s-a retras din stăreție, dar în 1834 a fost aleasă din nou și a rămas în această slujire până la trecerea sa la Domnul, în 1842, la vârsta de 85 de ani.