Schimonahia Olimpiada, fiică de preot din Iași, s-a căsătorit, dar după moartea soțului a renunțat la grijile lumești și a plecat să slujească lui Hristos în Mănăstirea Topolița din Neamț. Acolo a fost făcută rasoforă, primind numele de Olimpiada. La îndrumarea starețului Paisie, a căutat împreună cu Schimonahia Nazaria un loc pentru a întemeia o mănăstire unde să se nevoiască în tăcere, rugăciune și ascultare. În 1785, cu sfatul Cuviosului Iosif Pustnicul, a început construcția unei biserici din lemn într-un loc liniștit din pădurile Văratecului, marcând astfel înființarea Schitului de maici Văratec. Aici, rasofora Olimpiada a primit tunderea în marea schimă. A fost canonizată ca sfântă de Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române în ședința sa din 1 iulie 2025, cu titulatura „Sfânta Cuvioasă Olimpiada de la Văratic” și prăznuirea în ziua de 17 august.