Cel numit și „Geamănul”, Sfântul Apostol Toma se născuse în Galileea și auzind despre felul în care Hristos propovăduiește pe pământ, I-a urmat și a ajuns să facă parte din ceata celor 12 Apostoli. După Învierea Domnului, Sfântul Toma a fost cel care a spus că nu va crede dacă nu va pipăi rănile Lui, mărturisind apoi în chip desăvârșit credința, prin cuvintele pline de cutremurare: „Domnul meu și Dumnezeul meu!”. După Înălțarea Domnului și Pogorârea Sfântului Duh, Sfântului Toma i-au căzut sorți să propovăduiască în India. În drum spre India, Sfântul Apostol Pavel a participat, din porunca împăratului unei cetăți, la nunta fiicei acestuia. Dar neveselindu-se, a fost lovit de omul care turna vin la masă, iar după prorocia Sfântului Toma, omul acela a murit sfâșiat de leu și mâncat de câini. Iar pe tinerii care se căsătoriseră, Pelaghia și Dionisie, Sfântul i-a învățat să păzească fecioria, pentru a se veseli în Împărăția cea veșnică.

Și plecând mai departe spre India, înainte de a fi judecat de păgâni, Sfântul Toma a ajuns la împăratul Indiei, Gundafor, spunându-i că el este zidarul înțelept pe care îl căuta împăratul pentru a-și înfrumuseța palatele. Dar din aurul primit pentru zidire, Sfântul Toma a împărțit săracilor, botezându-i pe mulți dintre ei. Aflând împăratul Indiei că palatele sale nu au fost construite, l-a chemat pe Sfântul Toma să îi explice aceasta, iar sfântul i-a răspuns că palatele au fost zidite în veșnicie.

Condamnat la moarte, alături de Avan, negustorul care îl adusese la împărat, cei doi au scăpat de pedeapsă, în urma unei minuni. Căci fratele împăratului murise și văzuse palatele din Cer, iar apoi a înviat pentru a-i arăta Adevărul împăratului, încât și împăratul și fratele lui au fost aduși la credință.

Și mutându-se Maica Domnului la Cer, Sfântul Apostol Toma a fost răpit de nori și dus la Ghetsimani, dar a ajuns la trei zile după înmormântarea acesteia. Mâhnit că nu a apucat să i se închine, a deschis mormântul și așa a văzut că Maica Domnului fusese luată cu tot cu trup în Împărăție. Întorcându-se în India, Sfântul Toma a continuat să facă minuni, iar apoi a mers în Calamidia, unde a convertit pe două dintre soțiile împăraților, atrăgând mânia acestora. Din porunca unuia dintre împărați, Sfântul Toma a fost ucis, fiind împuns cu cinci sulițe.

După câțiva ani, unul dintre fiii împăratului era rău chinuit de diavol, așa că împăratul a vrut să dezgroape trupul Sfântului Toma, ca să ia un os din sfintele moaște, spre ajutor, căci auzise că sfântul izgonea diavolii. Atunci Sfântul Apostol Toma, arătându-i-se, l-a mustrat că nu l-a crezut pe când era viu, dar l-a întărit să fie credincios acum. Dar sfintele moaște fiind duse pe ascuns de către credincioși în Mesopotamia, împăratul a luat niște pământ din mormânt și l-a pus peste fiul lui și, vindecându-se acesta, au crezut toți în Dumnezeu. Iar la mormântul Sfântului Toma au continuat să se săvârșească minunile, spre slava lui Dumnezeu.