Sfântul Cuvios Pahomie s-a născut în anul 1840, în localitatea Elaia din Insula Chios, Grecia, numele său de naștere fiind Panagiotis Arelias. 

În anul 1822 avusese loc masacrul populației grecești din Insula Chios, de către turci. Devenind sărăci și nenorociți, locuitorii insulei și-au căutat o viață mai bună în Constantinopol, care era pe atunci un mare centru de comerț.

La Constantinopol, tânărul Panagiotis s-a trezit într-o zi în închisoare pentru uciderea unui rival turc, deși era în defensivă. În orele nesfârșite de disperare și remușcări din închisoare și de teama de a nu fi omorât, Panagiotis, îngrozit și-a găsit refugiu și mângâiere în credința sa ortodoxă. Acolo s-a rugat continuu Maicii Domnului să-l elibereze de pedeapsa cu moartea și de închisoare pentru a trăi o viață de pocăință.

După ce a fost eliberat din închisoare, doi preoți l-au sfătuit să-și găsească pocăința mergând la Ierusalim. Acolo a fost tuns în monahism cu numele de Pahomie, la vârsta de 22 de ani, în Sfânta Lavră a Sfântului Sava din Țara Sfântă. Aici a trăit în asceză, rugăciune profundă, post și studiu, pocăindu-se complet de crima sa și dobândind cunoașterea celor cerești și dobândirea virtuților.

S-a întors în Chios în 1865 și a întemeiat Mănăstirea  „Sfinților Părinți” de pe Muntele Provateon, precum și Mănăstirea „Sfinților Împărați Constantin și Elena” din localitatea Frangovounio. Sfântul Pahomie nu a încetat să studieze cărțile sfinte, înființind o bibliotecă maiestuoasă în mănăstirea sa.

Sfântul Pahomie a trecut la Domnul la data de 14 octombrie 1905. Prin viața și exemplul acestui sfânt comtemporan învățăm că ne putem ridica chiar și din cele mai grele păcate, atrăgând mila lui Dumnezeu prin pocăință sinceră.

Sfântul Pahomie a fost pildă de viețuire atât pentru Sfântul Ierarh Nectarie, cât și pentru Sfântul Antim din Chios.

În 1886, la vârsta de 20 de ani, Anastasie (viitorul Sfânt Nectarie) a plecat în Insula Chios, unde a fost învățător. Între timp avea să viziteze nou-înființata mănăstire a Sfinților Părinți împreună cu bătrânul Pahomie, părintele său duhovnic. După șapte ani, a intrat în mănăstire sub îndrumarea duhovnicului său. După trei ani, Anastasie a fost tuns călugăr sub numele de Lazăr, la Mănăstirea Nea Moni din Chios. Un an mai târziu, a fost hirotonit diacon, primind numele de Nectarie. Sfântul Pahomie, împreună cu un binefăcător local înstărit, l-au convins apoi pe tânărul călugăr să-și finalizeze studiile liceale în Atena.

În 1888, la vârsta de 19 ani, Argyrios (viitorul Sfânt Antim) a vizitat Mănăstirea „Sfinților Părinți”. A primit aici binecuvântarea de la bătrânul Pahomie pentru a trăi o viață monahală când urma să se întoarcă acasă, deoarece părinții săi săraci și satul aveau nevoie de ajutorul lui. După un timp s-a retras la mănăstire și s-a călugărit, luând numele de Antim, dat de bătrânul Pahomie.