Viața Sfântului Theodor Hagiul Noul Mucenic din Mitilini

Vieţile Sfinţilor

Viața Sfântului Theodor Hagiul Noul Mucenic din Mitilini

Sfântul Theodor Hagiul Noul Mucenic a trăit în secolul al optsprezecelea, în vremea stăpânirii otomane. După ce căzuse în apostazie s-a retras în Sfântul Munte pentru a se pocăi apoi a revenit acasă, unde, mărturisindu-și dreapta credință, și-a dat viața pentru Hristos.

Originar din Mitilini, Sfântul Theodor a fost căsătorit și a avut copii. Într-o zi, el s-a mâniat și s-a lepădat de Hristos, devenind musulman.

Când a înțeles ceea ce a făcut, s-a căit, a plecat de acasă și s-a dus în Sfântul Munte Athos. Acolo a rămas timp îndelungat, s-a spovedit, și-a împlinit și a fost uns cu Sfântul Mir și a primit Sfânta Împărtășanie. Cu binecuvântarea duhovnicului său, s-a întors la familia sa. Odată ajuns acasă, a mers la judecătorul turc și l-a întrebat:

– Dacă cineva este nedreptățit sau înșelat, poate el să ia înapoi ceea ce este al său?

– Bineînțeles că se poate. A răspuns judecătorul.

Și Sfântul atunci a continuat:

– Am avut credința mea, ceea ce este bun și curat ca aurul, mintea mea a fost întunecată de diavol, am fost înșelat și a lepădat-o și am luat credința ta crezând că are să fie mai bine. Acum mi-am venit în fire și văd că a mea credință este precum aurul de bună, iar a ta este precum alama.

– Tu om nebun, ce faci? Ți-ai ieșit din minți?

– Nu! A răspuns Sfântul. Sunt cu mintea limpede și știu ce fac.

De îndată judecătorul a ordonat să fie aruncat în temniță, iar mai târziu l-au adus din nou în fața lui a doua și treia oară, în multe chipuri încercând să-l întoarcă la islam.

Văzând că a rămas drept și neclintit în credința sa în Hristos, judecătorul a ordonat să fie trimis la Agá [1] din zona. Agá însuși a încercat multe chipuri, cu lingușiri și promisiuni, să-l întoarcă, dar a fost cu neputință. Sfântul a rămas neclintit și a răspuns cu aceleași cuvinte:

– Am râs, am văzut credința mea, aurul bun și a luat al tău, de cupru. Acum mi-am venit în fire și mărturisesc căsunt un creștin. Numele meu este Theodore.

Apoi călăii l-au prins și l-au bătut cumplit, l-au lovit cu un cuțit în coapsă și l-au spânzurat de niște scări. Apoi l-au ridicat din nou și l-au condus la locul de execuție, fără  ca Sfântul Theodor să se împotrivească. Ba mai mult, chipul său era plin de bucurie și a vorbit cu călăii săi, spunându-le că moarte sa îi va fi ca o bucurie.

– Tu chiar nu ai înțeles? L-au întrebat. Te vom spânzura.

Darel a răspuns cu bucurie:

– Și unde este funia?

Călăii i-au dat imediat funia. Iar Sfântul a luat-o, a sărutat-o și și-a pus-o în jurul gâtului.

– Acum, duceți-mă oriunde voiți.

Ei l-au condus la Parmak Kapi, unde, după ce s-a rugat, și-a cerut iertare de la toți creștini ce erau de față, apoia urcat el însuși la locul unde călăii l-au spânzurat. Era 30 ianuarie 1784.

Moaștele sfântului mucenic au fost aruncat în mare. Dar au fost găsite după câteva zile și creștinii au luat permisiunea de a-l îngropa într-o biserică Sfântul Ioan din Móthona, Mitilini.

În anul 1967 în timpul săpăturilor pentru noua biserică au fost găsite osemintele sfântului.

Sfântul Theodor Hagiul este sărbătorit pe 30 ianuarie (ziua martiriului său) și pe 4 septembrie (aflarea moaștelor sale). Pelerinii se pot închina moaștelor sfântului în biserica Zoothochou Pigí Varía, Lesvos.

[1] n.tr. comandantul pedeștrilor însărcinați cu paza orașului de reședință în Imperiul Otoman

Traducere și adaptare:
Sursa:
Citește despre: