Sfântul Grigorie cel Mare, în Dialoguri II, 3 amintește că monahul Maurus din mănăstirea benedictină l-a salvat odată pe Placid de la înec, alergând la porunca sfântului Benedict pe luciul apei lacului de lângă mănăstire și trăgându-l la mal. Atunci când Sfântul Benedict s-a mutat la Monte Cassino, în anul 529, Sfântul Placid l-a însoțit pe stareț, noua mănăstire fiind ctitorită chiar de către tatăl tânărului ucenic.

Scrierea Patimile Sfântului Placid, compusă probabil de Gordianus, ucenic al sfântului, notează că monahul Placid a fost trimis de Sfântul Benedict să înființeze o nouă mănăstire la Messina, care se pare că a fost ctitorită tot cu ajutorul tatălui său, pe la anul 537, Placid fiind numit stareț. Frații săi, Eutihie și Victorin împreună cu sora lor Flavia, l-au urmat la Messina patru ani mai târziu. La scurt timp după sosirea lor, se spune că un grup de pirați vandali (arieni) au atacat orașul-port și au ucis cu brutalitate membrii comunității monahale, în total 33 de, printre care și Sfântul Placid care de aceea este socotit martir, data martiriului fiind 5 octombrie 541. Cercetările mai recente consideră că lucrarea mai sus menționată ar fi fost compusă de Petru Diaconul, un călugăr de la Monte Cassino în secolul al XII-lea, care a confundat pe Sfântul Placid cu Placitus, cel martirizat împreună cu Euticius și alți treizeci de tovarăși, în Sicilia în vremea lui Dioclețian.

O psaltire păstrată la mănăstira toscană Vallombrosa amintește numele său în lista sfinților mărturisitori, imediat după sfinţii Benedict și Maurus. La fel, numele său apare în Codexul 155 de la Subiaco, datat în secolul al IX- lea.

Sfântul Placid este cinstit împreună cu Sfântul Maurus la 5 octombrie, fiind ocrotitorul orașului Messina din Sicilia.

O părticică din Sfintele sale Moaște, însoțită de scrisoare de autenticitate emisă de episcopul romano-catolic Edoardo Aldo Cerrato de Ivrea, a fost primită de ÎPS Părinte Mitropolit Serafim de la PS Părinte Siluan, Episcopul Italiei, în februarie 2016, cu ocazia unei vizite efectuate la mai multe parohii din Roma și regiunea Lazio. Din acest fragment, o parte se păstrează în racla cu moaște a Catedralei Mitropolitane din Nürnberg, iar alte mici bucățele s-au așezat în piciorul Sfintelor Altare, cu ocazia sfințirii noilor biserici românești „Sf. Cuv. Ecaterina” din Aschaffenburg (12 iunie 2016), „Buna Vestire” din München (11 septembrie 2016) și a altarului Sălii Crucilor din incinta Centrului Bisericesc din München (11 septembrie 2022).

(Text revizuit, preluat din Ierom. Ioan Dumitru Popoiu, Comori pe calea Împărăției. Viețile sfinților ale căror moaște se găsesc în Catedrala Mitropolitană din Nürnberg și în parohiile din Arhiepiscopia ortodoxă română a Germaniei, Austriei și Luxemburgului, Ed. Doxologia, 2019, pp. 64-65)