Sfânta Muceniță Antuza era din Seleucia și a trăit în timpul împăratului Valerian. Ea era fiica lui Antonie și a Mariei, care erau foarte bogați, dar erau închinători la idoli. Și crezând ea în taină, a dorit să primească Botezul lui Hristos și să vadă pe episcopul Atanasie care propovăduia în Tarsul Ciliciei. Deci a cerut doi catâri de la mama sa și luând cu sine doi fameni robi, Harisim și Neofit, s-a dus, zicând că se merge la doica sa.

În vremea când mergea ea pe cale s-a făcut o minune înfricoșătoare, căci atunci episcopul Atanasie fiind ridicat de îngeri, a stat de față înaintea ei. Iar ea dacă l-a văzut și a aflat cine este, l-a rugat, căzându-i la picioare, ca să-i dea Sfântul Botez. Dar, nefiind apă acolo, s-a rugat sfântul și a ieșit un izvor și s-au arătat doi îngeri în chip de slujitori, dând două veșminte albe sfintei. Deci s-a botezat ea și cei doi robi ai săi. Iar ea dezbrăcând haina cea aurită, a dat-o episcopului să o vândă și prețul să-l împartă la săraci. Apoi ea îmbrăcându-se cu o haină mai smerită și mai proastă, s-a dus la doica sa, care nu a primit-o, mustrând-o pentru hainele cele proaste și pentru credința întru Hristos.

Deci întorcându-se la maică-sa și aflând-o mâhnită că fiica ei se botezase, ieșind pe ascuns, s-a dus la Episcopul Atanasie și, luând cinul călugăresc și Crucea Domnului, s-a dus în pustie, unde a trăit 23 de ani cu fiarele. Și luând hrană de la ele prin dumnezeiasca pronie și suferind multe bântuieli de la demoni, și-a dat sufletul cu pace la Dumnezeu, pe piatra unde era obișnuită a dormi.