Răul este prezent în viaţa omului; prezent cu profunzimi şi distanţe greu de frânt. Răul apasă greu pe umerii noştri, dar nu definitiv, fără putinţă de ieşire. Totul este în a-şi câştiga calea şi puterea.

Răul vine din păcat. Binele vine din răscumpărare. Omul trebuie să ştie acest lucru şi să întindă pasul cuceririlor. Recunoaşterea slăbiciunii sale este primul semn de tărie, iar descoperirea luminii din el este primul act de cucerire.

Omul nu este diavol, după cum nu este nici înger; căderea sa nu înseamnă definitivă condamnare, aşa după cum ridicarea sa nu înseamnă angelism. Răscrucea în care este aşezat şi drama izvorâtă din această aşezare fac din om chinuita şi frumoasa făptură a lui Dumnezeu.

Cineva face răul din întâmplare sau lucid; aşa e construită făptura lui. Binele nu-i este închis; ceasul frumuseţii şi eliberării nu-i este alungat. E necesară însă o luptă înnoitoare, o luptă de mare dârzenie şi dragoste; aşa poate veni îndreptarea, învierea sufletului căzut.

Răul prezent în noi poate fi preschimbat în metal preţios. Dumnezeu întrupat a venit în veac să sprijine această minune a naşterii din nou.

Omul poate deveni mereu bun, mereu curat şi tare; totul este ca el să-şi poată aşeza punţile frumuseţii.

(Ernest Bernea, Îndemn la simplitate, Editura Anastasia, 1995, pp. 52-53)