Creați de Dumnezeu ca cea mai sublimă expresie a iubirii Sale divine, noi suntem chemați să ne împărtășim de comuniunea veșnică cu El, în compania celor care reflectă în eternitate sfințenia Sa radiantă. Totuși, ca și sfinții care au fost înaintea noastră – miile de martiri, „mărturisitori” și alți oameni sfinți care „au luptat lupta cea bună” și au ieșit biruitori – noi putem ajunge la sfințenia divină prin exercițiul bunei chiverniseli, oferindu‐ne „pe noi înșine și unii pe alții și toată viața noastră lui Hristos”.

Mustrând pe membrii Bisericii din Corint, care erau tentați să cadă în ispita păcatului trupesc (desfrâului), Apostolul Pavel îi întreabă retoric: „Sau nu știți că trupul vostru este templu al Duhului Sfânt care este în voi, pe care‐L aveți de la Dumnezeu?”. Apoi face precizarea cutremurătoare: „Voi nu sunteți ai voștri; căci ați fost cumpărați cu preț! Slăviți dar pe Dumnezeu în trupul vostru!” (I Corinteni 6, 19‐20). Buna chiverniseală creștină cere ca noi să „dăm lui Dumnezeu ceea ce este al lui Dumnezeu”. Așa cum arată parabola talanților, această chiverniseală implică nu numai îngrijirea, ci și înmulțirea roadelor: să dăm lui Dumnezeu ce este al Său, pentru slava Sa și mântuirea lumii.

(Preot Prof. Dr. John Breck, Darul sacru al vieții, Editura Patmos, p. 17-18)