Fiecare are atât un înger păzitor cât şi un vrăjmaş - ispititor. Are, într-adevăr. Vrăjmaşul insuflă neîncetat ba gânduri, ba dorinţe după felul său. Nu înceta să te supraveghezi şi să te păzeşti, căci altfel vei cădea. El îți întunecă şi îţi ameţeşte capul.

Fiecare are un anumit vrăjmaş: unul îl are pe cel al poftei, altul pe cel al câştigului, altul pe cel al mândriei - cu diferite nuanţe... Vrăjmaşul este lângă noi nu pentru a i ne supune lui, ci pentru a lupta cu el şi prin luptă a lucra în noi binele, opus lui: în locul poftei, curăţia, în locul mândriei, smerenia...

Ţineți-vă bine în rânduielile vieţii trăite în Dumnezeu. Ţineţi-vă cu putere: nu închideţi ochii, ci uitaţi-vă cu agerime încoace şi încolo, căci vrăjmaşul nu doarme. El nu stă departe de voi, ci tot într-aici caută, să vă încurce cumva dacă se poate; însă harul lui Dumnezeu vă acoperă şi nu îi dă voie să se apropie... Îndată ce harul dintr-un anumit motiv se depărtează, el se înfăţişează şi începe să urzească - izbăveşte-ne, Doamne!

(Sfântul Teofan Zăvorâtul, Sfaturi înțelepte, traducere de Cristea Florentina, Editura Cartea Orodoxă, pp. 220-231)