Ziua a început cu săvârșirea Sfintei Liturghii de către Mitropolitul Moldovei și Bucovinei, alături de un sobor de preoți și diaconi, în biserica „Duminica Tuturor Sfinților” a Mănăstirii Almaș. Zeci de preoți, monahi și credincioși care au dorit să-l conducă pe părintele arhimandrit Laurențiu Niță pe ultimul drum pământesc au participat la slujba de înmormântare săvârșită de IPS Teofan, împreună cu un sobor de clerici.

La finalul slujbei, IPS Teofan a dat citire cuvântului Preafericitului Părinte Patriarh Daniel, intitulat „Arhimandritul Laurențiu Niță – Un stareț evlavios și harnic”:

În anul 1990, Schitul Almaș a fost ridicat la rangul de mănăstire, iar părintele Laurențiu a fost numit stareț și ridicat la rangul de protosinghel.
Fiind un bun gospodar și administrator, părintele Laurențiu a reușit să înnoiască vechea chinovie monahală de la Almaș: a rectitorit biserica mănăstirii, veche din 1821, a împodobit-o cu pictură, a zidit o nouă casă monahală și alte dependințe, a restaurat turnul clopotniță, precum și vechile clădiri, adunând în jurul său o obște monahală.
În perioada august 1995 – mai 1997, a fost exarh al Arhiepiscopiei Iașilor și preot slujitor al Catedralei Mitropolitane din Iași. În martie 1996, la propunerea noastră, a fost ridicat la rangul de arhimandrit.
Părintele Laurențiu va rămâne în memoria tuturor ca fiind cel care a reînviat Mănăstirea Almaș. Purtăm în amintire slujba de sfințire a bisericii pe care am săvârșit-o la data de 1 octombrie 1995, în calitate de Mitropolit al Moldovei și Bucovinei, după ce biserica a fost zugrăvită în frescă, primind cel de-al doilea hram – sărbătoarea Acoperământului Maicii Domnului.
La data de 14 mai 2023, după noi lucrări de renovare și dotare, părintele arhimandrit Laurențiu a primit „Crucea Moldavă” din partea Înaltpreasfințitului Părinte Mitropolit Teofan, cu prilejul resfințirii bisericii mănăstirii.
În aceste momente de întristare, când sufletul Părintelui Arhimandrit Laurențiu Niță merge în lumina cea neapusă a Împărăției Cerurilor, ne rugăm Domnului nostru Iisus Hristos, Cel înviat din morți, să mângâie și să întărească obștea Sfintei Mănăstiri Almaș, iar sufletului său să-i dăruiască pace sfântă, să-l așeze în corturile drepților, în ceata sfinților cuvioși, unde nu este durere, nici întristare, nici suspin, ci viață fără de sfârșit.

La rândul său, Părintele Mitropolit Teofan a adresat celor prezenți un cuvânt de binecuvântare și întărire, subliniind vocația părintelui ca păstor și duhovnic al unei obști aflate în continuă creștere și înnoire:

Părintele stareț Laurențiu a rămas aici, statornic, în Mănăstirea Almaș. Și-a dat seama de importanța istorică a mănăstirii și a încercat, alături de frați — mai mulți sau mai puțini: unii au venit și au rămas, alții au venit și au plecat — însă părintele a rămas statornic aici și s-a îngrijit de această sfântă biserică, unde a slujit atâția ani și de unde a primit putere să meargă mai departe.
S-a îngrijit de toate cele pe care le vedeți, iar mulți dintre dumneavoastră, creștini mireni în special, care veneați aici, în duminici, sărbători sau de hram, vedeați, an de an, că se mai adaugă câte ceva la lucrarea pe care părintele, împreună cu mica lui obște, încerca să o săvârșească.
Părintele mai avea multe în minte. Avea în plan această lucrare din dreapta mea — cu paraclis, cu chilii, cu toate cele de trebuință — de care era foarte atașat. Nu se grăbea. Voia să facă lucrurile cu statornicie, cu tărie, să dureze în timp. Avea în gând și un altar de vară.
Nădăjduim însă că mila Domnului, care a lucrat prin părintele Laurențiu, care a fost prezent aici, în mănăstire, va împlini toate acestea. Pentru că, așa cum părintele a gândit să lase celor de după dânsul mai mult spațiu pentru slujbă și mai puțină îngrijorare pentru cele edilitare — aproape le-am primit pe toate — nădăjduim că, în același fel, și părintele stareț care va fi după dânsul, precum și obștea de acum și cea care va veni de-a lungul vremii, vor continua această lucrare.

Părintele arhimandrit Laurențiu Niță, cu numele de botez Liviu, s-a născut la data de 23 iulie 1960, în localitatea Todirești, județul Vaslui. A urmat Facultatea de Teologie Ortodoxă din Iași, obținând licența în Teologie Ortodoxă Pastorală în anul 1994. Având un deosebit simț al rânduielii și un spirit gospodăresc, părintele a lucrat neîncetat la restaurarea bisericii, la împodobirea acesteia cu pictură, precum și la transformarea, reabilitarea și extinderea complexului monahal. Sub îndrumarea sa, obștea mănăstirii a ajuns la 14 viețuitori, toți povățuiți cu grijă și discernământ. Pentru întreaga sa activitate, în data de 14 mai 2023, în Duminica a V-a după Paști, părintele arhimandrit Laurențiu a primit, din partea Înaltpreasfințitului Părinte Mitropolit Teofan, Crucea Moldavă, cu prilejul resfințirii bisericii mănăstirii.

Dumnezeu să-l odihnească în pace, întru nădejdea Învierii și a vieții celei veșnice!