„A lua Crucea” este chemarea Domnului Hristos în această zi şi în toate zilele.

1. A lua Crucea înseamnă a prelungi în viaţa noastră taina Răstignirii Domnului Hristos.

Cum se împlineşte aceasta?

- prin credinţa că Dumnezeu nu părăseşte făptura Sa;

- prin nădejdea că şi în iadul epidemiei actuale, Hristos coboară, ia de mână, tămăduieşte şi mântuieşte;

- prin dragostea faţă de aproapele, arătându-se prin aceasta, durerea faţă de durerea semenului.

2. A lua Crucea înseamnă a prelungi smerenia lui Hristos în viaţa noastră.

Cum se împlineşte aceasta?

- Prin atitudinea smerită în orice situaţie. Smerenia este singura forţă care biruieşte. Smerenia nu exclude fermitatea, tonul categoric şi mărturisirea Adevărului.

- Prin tăierea voii noastre şi rămânerea în ascultare faţă de Biserică, avem încredinţarea că Dumnezeu ne luminează pentru a lua cele mai potrivite hotărâri.

3. A lua Crucea înseamnă a înţelege taina despărţirii fizice între preot şi enoriaşii săi.

Ce înseamnă aceasta?

Preotul trăieşte adânc şi dureros clipa Sfintei Liturghii săvârşită cu uşile închise.

Credinciosul trăieşte adânc şi dureros clipa Sfintei Liturghii la care nu participă trupeşte.

Preotul aşază în prescura, vinul şi apa de la Proscomidie toată durerea, lacrima şi rugăciunea credincioşilor aflaţi în casele lor. Preotul aşază viaţa credincioşilor în Sfântul Potir, adică în mâna lui Dumnezeu. Prescura şi vinul, dimpreună cu viaţa credincioşilor din ele devin Trupul şi Sângele Domnului. Preotul se împărtăşeşte cu Acestea. În inima, mintea, cugetul, rărunchii şi sufletul său sunt prezenţi toţi credincioşii. Prin mijlocirea aceluiaşi Trup-Biserica lui Hristos, harul dumnezeiesc ajunge în fiecare mădular.

Credinciosul acasă îşi transformă locuinţa în Biserică: candelă, icoane, metanii, psaltire, acatiste, paraclise, legătură media cu biserica. Mai presus de toate, nădejde că Dumnezeu nu ne părăseşte şi ne vom întoarce cât mai curând în bisericile noastre.

Preotul va înţelege cât de vitală este prezenţa credincioşilor alături de el. Credincioşii vor avea dor de preotul lor. Ce minunată familie!

4. A lua Crucea înseamnă a înţelege taina isihiei din propria locuinţă.

Ce înseamnă aceasta?

„Opreşte-te şi cunoaşte că Eu sunt Dumnezeu” (Psalmul 45, 11), zice psalmistul; „Linisteşte-te şi cunoaşte că Eu sunt Dumnezeu”, completează Sfântul Ioan Gură de Aur.

Liniştea, singurătatea, retragerea, isihia, spune Patericul, sunt: întărirea creştinilor, scară cerească, cale către Împărăţia cerurilor, maică a străpungerii, a pocăinţei pricină, oglindă a păcatelor în care omul îşi vede păcatele lui, izvor al lacrimilor şi suspinelor, luminare a minţii, maică a blândeţii, împreună locuitoare cu smerenia, prilej de a-l aduce pe om în starea de pace, timp pentru a vorbi cu îngerii, însoţire cu Dumnezeu, paznic al gândurilor, împreună lucrătoare a deosebirii duhurilor, maică a tuturor bunătăţilor, întărire a postului, frâu al limbii şi stavilă a lăcomiei pântecelui, maică a rugăciunii şi a cititului, înfrânare a auzului, a limbii şi a văzului, înduplecare a lui Dumnezeu, dătătoare de cuget neschimbător şi ocrotire a celor care stau în chiliile lor, aşteptare a lui Dumnzeu zi şi noapte, rostire cu psalmistul: „gata este inima mea, Dumnezeule, gata este inima mea” (Psalmul 107, 1), purtare a jugului celui uşor şi a poverii celei uşoare, aşteptare a lui Hristos, făclie nestinsă, liman neînviforat, alungare a neruşinării, izgonire a îndrăznelii obraznice, transformarea râsului în suspin, închisoare a patimilor, maică a evlaviei, loc al lui Hristos care rodeşte roade bune.

5. A lua Crucea înseamnă a accepta cu îngăduinţă și dragoste slăbiciunile și neputințele celui de lângă tine, soţ, soţie, copii, bunici etc.

Purtător de Cruce te numeşti atunci când te lupţi să-l înţelegi, să-l ierţi pe celălalt în neputinţa lui, să-i dai întâietate, să te smereşti în faţa lui și, mai ales, să-l cuprinzi în dragostea ta.

„Şi acum rămân acestea trei: credinţa, nădejdea şi dragostea. Iar mai mare dintre acestea este dragostea” (I Corinteni 13, 13).

Rămâne dragostea Crucii arătată în minunate cuvinte mărturisitoare:

Viaţa creştinului este o cruce zilnică. Cine nu se smereşte de voie, va fi smerit de nevoie. „Dă-mi, Doamne, smerenie să scap de bici” (Sfântul Isaac Sirul).

„Ține-mă Doamne de urechi, că altfel te vând ca Iuda”, mărturiseşte un gânditor occidental.

„Amin! Vino, Doamne Iisuse!

Harul Domnului Iisus Hristos, cu voi cu toţi! Amin” (Apocalipsă 22, 21).