Anul acesta, ne-am adunat în după amiaza zilei de duminică, 21 mai, la Cimitirul Austro-ungar din Prosecco, o localitate în apropiere de Trieste, pentru a săvârși slujba Parastasului pentru toți eroii martiri și soldați căzuți în razboaie, dar în mod special pentru cei înmormântați aici ce au murit în Primul Razboi Mondial. 

Facem acest pelerinaj și această pomenire în fiecare an, nu doar pentru că avem compasiune pentru acești frați ai noștri căzuți în luptă, ci și pentru faptul că vrem să ne rugăm pentru odihna sufletelor lor și aici departe de țara mama. Prin săvârșirea acestor slujbe de pomenire, manifestăm pe de o parte, credința noastră în viața veșnică, și cerem Domnului să-i odihnească pe toți acolo unde luminează lumina feței Sale, iar pe de altă parte se nasc în inimile noastre sentimente și trăiri înălțătoare ale iubirii de Dumnezeu, de neam şi de patrie. De asemenea, prin aceste slujbe de pomenire, ne cinstim istoria și trecutul nostru ca neam, creându-se astfel o legătura neîntreruptă cu cei care și-au dăruit viața lor în trecut, pentru existența noastră de astăzi. Apoi, se creează o legătură mai puternică între noi, cei din diaspora, și întreg neamul nostru și ni se dă un sens de continuitate și unitate care se transmite din generație in generație. 

Pe lângă preoții și credincioșii noștri, la acest eveniment au participat Domnia Sa Consulul Laurențiu Babei, reprezentant al Consulatului din Trieste, domnul Marco Gabrielli, Președintele Consiliului Comunal din Trieste, doamna Președintă a Circumscripției I Trieste, Maja Tenze, precum și alți reprezentanți ai autorităților locale italiene.

Istoria acestui cimitir începe în noiembrie 1915 când, la Prosecco era un spital militar de campanie, iar cei căzuți în luptă și cei morți din cauza rănilor primite, au fost înmormântați în cimitirul civil al localității, apoi în octombrie 1916 se începe construirea unui cimitir ad hoc, aproape de cel civil și un altul pe locul unde este actualul cimitir. Acest cimitir se află într-o vale foarte frumoasă și înconjurată de pădure și a fost reamenajat de mai multe ori, aducându-se aici și rămășițele pământești ale soldaților căzuți din alte cimitire mai mici: Opicina, Banne, Basovizza, Doberdò e Piedimonte del Calvario. 

Cu putini ani în urmă, Asociația Crucea Neagra Austriacă, îngrijindu-se de soldații căzuți în războaie, a așezat cruci noi de piatră, determinând aspectul actual al cimitirului. În acest cimitir se odihnesc 5733 de soldați de diverse naționalități, dintre care doar pentru 578 se cunosc numele. Dintre aceștia, au fost identificați 42 de români, dar având în vedere că inscripțiile cu numele celor căzuți au fost transcrise de mai multe ori, acestea au primit o puternică influență austriacă și maghiară. Am descoperit, pe unele cruci, nume asemănătoare cu cele care încă se mai întâlnesc în Ardeal, apoi între cei la care nu s-au mai păstrat numele cu siguranță ca au mai fost și alți frați de ai noștri. 

La această slujbă, am simțit în inimă un sens de recunoștință fără margini, ce nu poate fi rostit în cuvinte, iar rugăciunea noastră de lângă crucile simple ale soldaților căzuți exprimă compasiunea, duiosia, înţelegerea şi recunoştinţa faţă de acești frați ai noștri, morți fără o vorbă mângâitoare, fără o lumânare aprinsă la căpătâi, departe de țară și de cei dragi. Slujba s-a încheiat cu depunerea de coroane de flori lângă crucea din mijlocul cimitirului, cu intonarea Imnelor Italiei, României și Moldovei, însoțite de un recital de cântece patriotice și o agapă frățească la care au participat toți cei prezenți. (Protopop Avram Matei)