„Acolo corăbiile umblă, şarpele acesta pe care l-ai zidit ca să fie batjocorit”
Cânta oarecând Sfântul David: „Acolo sunt jigării cărora nu este număr, vietăţi mici și mari, peştii mării, care umblă cărările mării; acolo corăbiile umblă, şarpele acesta pe care l-ai zidit ca să fie batjocorit” (Ps. VIII, 8).
Cânta oarecând Sfântul David: „Acolo sunt jigării cărora nu este număr, vietăţi mici și mari, peştii mării, care umblă cărările mării; acolo corăbiile umblă, şarpele acesta pe care l-ai zidit ca să fie batjocorit” (Ps. VIII, 8). Cuvintele lui David au o însemnătate tainică. Această însemnătate ne-o tâlcuiesc Sfinţii Părinţi. „Mare" este numită lumea; nenumăratele „jigănii" şi „peşti" de care este plină această mare sunt oamenii de toate vârstele, din toate popoarele, din toate cinurile, care slujesc păcatului; prin „corăbii" se înţelege îndeobşte Sfânta Biserică, iar aparte creştinii, care biruiesc lumea. „Balaur" care trăieşte în mare este numit îngerul căzut, ce a fost aruncat din cer pe pământ.
(Sfântul Ignatie Briancianinov, Cuvinte către cei care vor să se mântuiască, Traducere de Adrian si Xenia Tănăsescu-Vlas, Editura Sophia, Bucureşti, 2000, pp. 37-38)