,,De la cârma minţii atârnă,

 încotro pornim şi unde să ajungem!”

(Părintele Arsenie Boca)

Mintea mână trupul şi Sufletul către ceva sau către nicăieri, foarte rar către Cineva.

Viaţa e bine să aibă traiectoria către Cineva, către Cel care este Calea, Adevărul şi Viaţa!

Mintea să lase Sufletul în pacea lui, El poate percepe cel mai bine.

Are chipul şi asemănarea Lui!

Viaţa trupului se adaptează intelectual şi fiziologic la epoci şi vreme.

Viaţa Sufletului se adaptează, în funcţie de viţelul de aur sau Dumnezeu, Cel care ne-a dăruit Sufletul prin suflare de Viaţă!

Mintea şi Sufletul călătoresc, trăiesc şi simt!

Mintea are vârste şi timp.

Sufletul frumos are doar copilărie şi veşnicie, poate fi îndumnezeit.