La rădăcina sa, adevărata cunoaștere de sine înseamnă și adevărata cunoaștere a lui Dumnezeu, fiindcă omul poartă în sine calea cea mai scurtă dintre sine și Dumnezeu: în sufletul său cel după chipul lui Dumnezeu. Aici se află distanța cea mai scurtă dintre om și Dumnezeu. Toate celelalte căi ale omului către Dumnezeu pot foarte bine să ajungă într-o fundătură; numai aceasta duce sigur la Dumnezeu întru Hristos.

În filosofia sa, Sfântul Isaac pune mare accent pe cunoașterea de sine. „Cel ce s-a învrednicit a se vedea pe sine”, spune el, „este mai mare decât cel ce s-a învrednicit a vedea îngeri”. 

(Părintele Iustin Popovici, Credința Ortodoxă și viața în Hristos, Traducere: prof. Paul Bălan, Editura Bunavestire, Galați, 2003, p. 70)