vedenie

Darul vederii cu Duhul al Sfântului Cosma de la Zografu

Aceasta nu a fost doar o vedenie de o clipă, ci ea a durat mult timp, şi în biserică şi la trapeza monahilor. Sfântul Cosma a rămas uimit cu duhul şi cu totul în nedumerire.

Vedenia Sfântului Antonie cel Mare despre drumul sufletului după moarte

Privind, a văzut pe oarecine lung, urât şi înfricoşător, stând şi ajungând până la nori, şi pe oarecari suindu-se de ca şi cum zburau, iar acela îşi întindea mâinile, iar unii erau opriţi de dânsul, iar alţii, zburând mai presus şi trecând, fără grijă petreceau de aici.

„Din clipa aceasta, eşti sănătoasă. Trebuie să înveţi să ierţi, să nu faci rău nimănui”

Dimineața, la ora 5.00, femeia s-a trezit simţind pe frunte mâna Cuviosului David şi l-a auzit spu­nându-i: „Scoală-te, eşti bine acum. Spune-le medicilor să ia aminte şi să nu mai facă greşeli”.

Rugăciunea și postul Dreptului loachim

După ce și-a înălțat sufletul său pe aripile rugăciunilor fierbinți și a postului adevărat, rugându-se mai aprins decât soția sa, i s-a arătat și lui acolo în pustietatea aceea Arhanghelul Gavriil.

Vedenia unui copilaș în timpul Sfintei Liturghii

„Mamă, Părintele Nicolae este cu atâta deasupra pământului” și-i arătă cu mânuța sa cam la o jumătate de cot deasupra pardoselii.

Sfântul Simeon Stâlpnicul şi ispita slavei deşarte

Iar Sfântul Simeon, dând crezare vedeniei, a ridicat un picior, pentru a se urca în car, dar cum s-a însemnat cu semnul crucii, totul a dispărut deodată, cu mare zgomot.

Discernământul necesar în cazul vedeniilor

„Așa cum în timpul plânsului celui după Dumnezeu vin clipe de neobișnuită împăcare a conștiinței, lucru care alcătuiește mângâierea celor ce plâng, și în timpul desfătării celei mincinoase, aduse de înșelarea drăcească, vin clipe în care înșelarea își leapădă, cum ar veni, haina, și se lasă gustată așa cum este ea de fapt. Aceste clipe sunt cumplite! Amărăciunea lor și deznădejdea pricinuită de această amărăciune sunt de nesuferit.”

De ce nu a fost zărit Sfântul Ioan Gură de Aur printre mărturisitorii Bisericii

„Luându-mă de mâna dreaptă, m-a condus într-un loc cu lumină mare și plin de slavă unde mi-a arătat pe mărturisitorii credinței și pe doctorii Bisericii. Eu unul, mă uitam după cel pe care mi-l doream atât de mult să-l văd, pe marele și iubitul meu Ioan”.

Minunea prin care Maica Domnului a cerut o cruce de lemn

Preacurata Fecioară i-a zis: „Omule, ducându-te la biserică, să spui Preoţilor şi oamenilor să nu pună crucea de fier, pe care vor s-o pună pe biserica mea, ci să pună o cruce de lemn; pentru că aşa am voit eu”. Când unul dintre acei lucrători, după porunca preoţilor, a luat crucea de fier şi s-a suit cu ea pe biserică şi a început să o aşeze, deodată s-a pornit un vânt tare cu vifor mare, iar pe omul cu crucea de fier, apucându-l cineva nevăzut, ca şi cu mâinile, l-a pus pe pământ nevătămat, ca şi cum s-ar fi coborât singur cu picioarele lui.

Minunea descoperirii moaștelor Sfintei Ecaterina

Într-o noapte, unui călugăr cu viaţă îmbunătăţită i-a apărut în vedenie trupul neatins de stricăciune al sfintei, înconjurat de o lumină puternică, suprafirească; trupul se afla undeva pe vârful Muntelui Sinai şi izvora mir preafrumos mirositor.

Pagini