Ne spune Apostolul să luăm „sabia Duhului care este Cuvântul lui Dumnezeu”; iar puterea acestei săbii ne-o arată Scriptura în altă parte, unde zice: „Cuvântul Meu nu este oare ca focul – zice Domnul – și ca un ciocan care sfărâmă stânca?”.

Și totuși, în pofida tuturor aparențelor, îndrăzneala creștină, războiul, armele și săbiile creștine, curajul și eroismul creștin nu au nimic comun cu violența, cu forța sau cu războaiele sângeroase ale lumii.

Demetrius, eroul creștin din Cămașa lui Hristos, întrebat de împăratul Tiberiu, răspunde:

 „– Prefer să mă bat cu arme, Maiestatea voastră, răspunse Demetrius cu îndrăzneală.

 – Și care este arma ta favorită? strigă Tiberius. Paloșul? Pumnalul?

  – Adevărul, Maiestate, răspunde Demetrius”.

Aceasta este, prin urmare, prima armă cu care au luptat și au biruit primii creștini. Căci oamenii care spun adevărul, care nu se mint pe ei înșiși și nici pe alții nu-i mint, la început par niște slăbănogi, dar mai târziu devin cei mai tari.

(Arhimandritul Paulin Lecca, Adevăr și Pace. Tratat teologic, Editura Bizantină, București, 2003, p. 29)