V-ați îmbolnăvit! Ce este de făcut ? Răbdaţi și mulţumiţi lui Dumnezeu, spunând în sinea dumneavoastră: Această boală este pentru păcatele mele mari şi nenumărate. Domnul îmi ia puterile ca prin aceasta să mă facă mai înfrânat. El nu mai ştie cum să mă îndrepte altfel. A încercat şi cu mila, şi cu necazurile, şi nimic nu a folosit. Iar ceasul morţii se apropie - şi, când va veni, ce va face ticăloşia mea? Doamne, Dumnezeul meu! Cruţă zidirea Ta cea neputincioasă! Când omul e bolnav, fie şi uşor, moartea îi vine în minte ca sufletul să cunoască cu lucrul cât de adevărat este cuvântul înţeleptului: Adu-ţi aminte de cele mai de pe urmă ale tale, și în veac nu vei păcătui (Sirah 7, 38).

(Sfântul Teofan Zăvorâtul, Boala și moartea, Editura Sophia, București, 2007, p. 11)