(Mt. 6, 19) Nu vă adunaţi comori pe pământ, unde molia şi rugina le strică şi unde furii le sapă şi le fură.

Cel care săvârșește ceva cu gândul de a avea plată aici, în lume, acela are inima pe pământ. Cum poate fi o inimă curată, cât timp se tăvălește în noroi? Pe de altă parte, dacă ar fi ațintită la cer ar fi curată, căci tot ceea este ceresc este neîntinat.

Un lucru devine stricăcios dacă este amestecat cu o materie întinată, chiar dacă ea nu este rea în sine. Aurul de exemplu, își pierde valoarea dacă este amestecat cu argint. La fel este și mintea pângărită printr-o dorință după cele pământești, deși în felul și natura sa, pământul este curat.

(Fericitul Augustin, Predica de pe Munte 2.13.44, traducere pentru Doxologia.ro de Lucian Filip)