Diavolul, şarpele cel vechi (Apocalipsa 20, 2) care aruncă puhoiul, cu vremea s-a mai iscusit în rele şi a scornit şi el “corăbii” cu care dă târcoale pe marea potopului, să-i culeagă el pe cei ce întind mâna din puhoaie dar scuipă Biserica. Mai mult, a izbutit să tragă din uşa Corăbiei lui Dumnezeu şi pe unii slujitori ai luminii, agăţându-i cu undiţa mândriei şi punându-i în uşile „corăbiilor” sale, ca amăgirea izbăvirii să fie deplină. Minciuna e uşor de prins: „corăbiile” satanei, n-au Crucea pe catarg, iar înlăuntru nu sunt cele 7 Sfinte Taine.

Prin urmare ştim sigur, desăvârşit sigur, că mântuirea este în Biserica Ortodoxă, cea întemeiată de Iisus Hristos – Dumnezeu şi cârmuită de El de la început, nu de la o vreme oarecare încoace. În afară de Biserica lui Hristos, Cel cu Cruce, „Una, Sfântă, Sobornicească şi Apostolească Biserică” altă cale de mântuire nu ştim.

Ce face Dumnezeu cu ceilalţi, ce nu se află în Biserica adevărată? – Nu ispitim pe Dumnezeu. Sfinţii au zis: „Cine nu are Biserica de mamă, nu are pe Dumnezeu de Tată”.

(Din învăţăturile Părintelui Arsenie Boca – Despre durerile oamenilor, Editura „Credinţa strămoşească”, 2003, pp. 23-24)