Intrăm în clădirea veche, multiseculară, unde se află mormântul marelui împărat. Lume multă intră și iese. Este un permanent pelerinaj. Clădirea, un fel de sinagogă, este dispusă de la nord spre sud. Mormântul proorocului David, pe care îl cinstesc deopotrivă cele trei confesiuni monoteiste – creștini, evrei și mahomedani –, se află în partea de nord. Cripta se înalță deasupra ca un cavou boltit, semicilindric, și este învelită în catifea neagră, cu semnul cultului mozaic pe ea. Doi rabini stau în fața mormântului, după un mic grilaj de fier, și îmbărbătează poporul care vine să se roage. Tineri, bătrâni și mame cu copii de mână se apropie, se prosternează în fața mormântului, dau ușor din capete, aduc lumânări și untdelemn, spun cererea lor rabinului binevoitor, apoi primesc binecuvântare și se retrag.

Aici odihnește marele împărat al lui Israel, strămoșul lui Hristos, părintele evreilor, întemeietorul Ierusalimului, apărătorul poporului ales, urmașul lui Saul, inspiratul scriitor al Sfintei Psaltiri, fiul lui Iesei, tatăl înțeleptului Solomon, „bărbatul după inima lui Dumnezeu”, marele proroc David! Aici odihnește fiul cel mai mic ai lui Iesei, păstorul cel firav al oilor, biruitorul lui Goliat, spaima filistenilor și moabitenilor, cel mai mare împărat al iudeilor.

Aici odihnește prorocul David, lauda vechiului și noului Israel, care a lăsat omenirii întregi Sfânta Psaltire, cartea cea mai scumpă de laudă și de rugăciune către Dumnezeu. Psaltirea, cea plină de profeții pentru Hristos, pentru începutul și sfârșitul lumii; Psaltirea, cartea mângâierii tuturor creștinilor. Psaltirea, bucuria sfinților, nădejdea pustnicilor, arma cuvioșilor, izgonirea diavolilor, rușinarea păgânilor, alinarea mamelor, podoaba călugărilor, odorul cel de preț al credincioșilor. Psaltirea lui David, cartea pocăinței, „care scoate lacrimi și din inimă de piatră”; Psaltirea, cartea preamăririi și laudei lui Dumnezeu, trâmbița Vechiului și Noului Testament, podoaba bisericilor, cinstea caselor și toiagul creștinilor dintotdeauna.

Ce minunat ne învață David în primul său psalm: Fericit bărbatul care n-a umblat în sfatul necredincioșilor și în calea păcătoșilor n-a stat și pe scaunul pierzătorilor n-a șezut. Ci în legea Domnului voia lui și la legea Lui va cugeta ziua și noaptea... (Psalm 1, 1-2). Păzește-ne, Doamne, de sfatul celor necredincioși, izbăvește-ne de cursele celor pierzători, scapă-ne de lațul celor păcătoși, ca să facem voia Ta!

Iată, aici odihnește împăratul cel smerit și iubitor de Dumnezeu, care se scula la rugăciune în fiecare miez de noapte și de șapte ori pe zi lăuda pe Ziditorul. Aici odihnește profetul pocăinței, care ne-a învățat să plângem pentru păcatele noastre prin nemuritorul psalm 50: Miluiește-mă Dumnezeule, după mare mila Ta...! Miluiește-ne pe noi, păcătoșii, Mântuitorule, care venim să ne mărturisim Ție, să ne căim de păcatele noastre, să plângem fărădelegile noastre, să cerem harul Tău, pentru a pune din nou început de pocăință! Inimă curată zidește întru noi, Dumnezeule, și duh drept înnoiește în lume, în biserici, în casele și în sufletele fraților noștri. Nu ne lepăda pe noi, robii Tăi, de la fața Ta și Duhul Tău cel Sfânt nu-L lua din inimile noastre, din familiile creștinilor, din hotarele țării noastre românești!

Învață-ne, Mântuitorule Bune, să Te lăudăm împreună cu David, să-Ți înălțăm cântări de laudă în psaltire și în alăută și să Te preamărim împreună cu îngerii și cu oamenii, cu cerul și pământul, cu soarele, cu luna, cu stelele, cu florile, cu păsările, cu pruncii, cu tinerii, cu bătrânii și cu toată suflarea omenească...

Spunem în taină psalmii laudelor și plecăm.

(Arhimandritul Ioanichie Bălan, Pelerinaj la Mormântul Domnului, ediția a VI-a, Editura Mănăstirea Sihăstria, 2010, pp. 112-114)