Smerenia cea sfântă este dar de la Dumnezeu pentru sufletul pe care îl găsește curat și îl trage spre El. Așa că nu spune „Ăsta e mofturos”, „acela e invidios”, „celălalt e mânios” etc. Nu spune „N-o scot niciodată la capăt cu el”. O astfel de atitudine nu e ortodoxă, nu e creștinească. Așa, ești străin de iubirea lui Dumnezeu. Te desparți de Harul dumnezeiesc, fiindcă te-ai despărțit de frații tăi. Să treci cu vederea slăbiciunile lor și, fără să le imiți, să fii una cu ei la lucru. Orice vor și cum vor, să faci. Vor așa? Bine. Vor altfel? Bine, fie altfel. În felul acesta, zidurile care ne despart de frații noștri se surpă, iar noi ne unim cu Hristos. Cu cât te unești mai mult, zilnic, cu frații tăi, cu atât pătrunzi mai mult, tainic, în iubirea lui Hristos.

(Părintele Porfirie, Antologie de sfaturi și îndrumări, Traducere de Prof. Drd. Sorina Munteanu, Editura Bunavestire, Bacău, p. 118)