Din înaltul cerului, trimite-mi Doamne, mâna Ta cea tare,

Că-s înconjurat în valuri și mă clatin rău pe mare.

Când îngenunchez, Stăpâne, și ca să mă rog aș vrea

Vin ispitele alături și mă-ncurcă-n mintea mea.

Dar vino, Doamne, lângă mine,

Când eu Te chem cu atâta drag,

Ajută-mă, o, Iisuse, să trec al greutății prag.

Ființa mea e slabă, Doamne, dar întărește-o Tu, cum știi,

Prin valurile lumii acesteia, cu mine, Doamne, Tu să fii.

Căci zile sunt în care, Doamne, se-aruncă câini asupra mea,

Se pregătesc cu-atâta sete cu toții a mă sfâșia.

Alungă-i Tu și îi încurcă, și rupe lațul lor viclean.

Iisuse, în Tine-mi pun nădejdea; pe Tine, Doamne, Te mai am.